Cu câteva zile în urmă, ne-am informat cititorii despre decizia Consiliului General al Municipiului București referitoare la înființarea Pinacotecii Capitalei României. Nu vom relua detaliile prezentate în respectiva informație, ci vom încerca să situăm evenimentul (pentru că avem de-a face cu un veritabil eveniment) într-un context istorico-artistic mai larg. Este vorba, pe fond, despre modul în care acționăm, cu toții, indiferent de localitățile în care trăim și muncim și de profesie sau vârstă, în vederea conservării și valorificării patrimoniului nostru cultural.

În momentul de față, mii de opere de artă sunt depozitate în condiții necorespunzătoare (ca să folosim un cuvânt mai puțin dur), ceea ce determină degradarea lor, chiar dacă, în unele cazuri, este lentă. Este un fapt confirmat de autorități și, prin urmare, se atestă astfel că avem „o mare problemă de rezolvat”. În același timp, rostul operei de artă este să fie supusă privirii, admirației, aprecierii marelui public, nu să zacă în depozite improvizate și imunde (deseori).

Este de remarcat că în zeci de localități (mai mari sau mai mici) s-au amenajat și funcționează pinacoteci, adică lăcașuri de cultură care adăpostesc și prezintă – celor interesați – opere de artă autentice. Autoritățile locale merită să fie apreciate pentru această preocupare legitimă și absolut necesară din foarte multe unghiuri de vedere, nu în ultimul rând, pentru educația artistică a concetățenilor noștri și pentru informarea turiștilor străini că aici, în România, de-a lungul timpurilor, creația de toate genurile a înflorit necontenit.

Nici în privința Bucureștiului nu putem afirma că nu există mari muzee destinate artelor vizuale. Este suficient să amintim Muzeul Național de Artă al României (amenajat în Palatul Regal) și Muzeul Colecțiilor de Artă (tot de pe Calea Victoriei) pentru a reconfirma o realitate palpabilă. Funcționează și muzee de mai mici dimensiuni, unele în casele memoriale ale artiștilor, altele ale colecționarilor, muzee care întregesc în chip fericit imaginea unei capitale europene în care arta s-a aflat și se află la mare cinste.

Să ne imaginăm, în continuare, că nu mai puțin de 2.543 de picturi, 402 sculpturi, 2.425 de lucrări de grafică, 87 de decorațiuni interioare se află în depozite improvizate. Sigur, în primul rând, este vorba despre calitate (opere naționale și universale de primă mărime), nu de cantitate. Dar ambele criterii se impun ca elemente esențiale de fundamentare a deciziei: puse sub semnul responsabilității civice a municipalității față de păstrarea și valorificarea acestei inestimabile avuții publice.

Istoria Pinacotecii Bucureștiului este fascinantă. Încă din secolul al XIX-lea s-au înregistrat donații de opere de artă în vederea alcătuirii unei Pinacoteci a Capitalei. Donațiile au fost, însă, expuse nu laolaltă, ci în spații de obicei modeste. Ideea inițială nu a fost, însă, abandonată. Abia la 20 noiembrie 1933, în clădirea monumentală de pe bulevardul Lascăr Catargiu nr. 21, care, în prezent, adăpostește Observatorul Astronomic, a fost inaugurată Pinacoteca Bucureștiului, cu aportul decisiv al proprietarei, văduva amiralului Vasile Urseanu, Ioana. După Al Doilea Război Mondial, edificiul a avut mai multe destinații, astfel încât Pinacoteca Bucureștiului s-a restrâns dramatic, fiind prezentată, piesă cu piesă, separat, ocazional, în sălile Muzeului Suțu, în formule tematice care nu presupuneau utilizarea de spații largi. Important este că, totdeauna, s-au găsit oameni preocupați să nu lase în anonimat și, cu atât mai puțin, în degradare, o asemenea comoară de artă.

Iată că zilele noastre oferă o soluție viabilă. Pinacoteca se va amenaja în Palatul Dacia de pe strada Lipscani, impunătoarea clădire din fața Băncii Naționale a României. Sunt spații vaste, utilizate, însă, parțial și – până în prezent – pentru expoziții mai modeste. Acum este vorba despre altceva: o rezolvare de substanță, de durată, de calitate superioară. Mai sunt pași de străbătut până la inaugurare. Dar, încă din antichitate, ne-a rămas zicala „până și cel mai lung drum începe cu un singur pas”. În cazul renașterii Pinacotecii bucureștene a fost făcut. Să fie, așadar, de bun augur!

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)