Romfilatelia introduce în circulaţie joi, 14 mai 2020, emisiunea de mărci poştale intitulată Ordine şi Medalii Româneşti. Emisiunea, alcătuită din patru mărci poştale, marchează şi aniversarea a 20 de ani de la legiferarea Sistemului Naţional de Decoraţii al României.

Pe timbrul cu valoarea nominală de 3,30 lei a fost ilustrată Medalia Virtute Militară (1864). Potrivit unui comunicat al Romfilatelia, aceasta a fost instituită, cel mai probabil, în 1864, pentru a fi distribuită la a V-a aniversare a Unirii (24 ianuarie 1864) sau pentru a fi acordată militarilor participanţi la limitarea efectelor inundaţiilor din Bucureşti, din acel an; a fost confecţionată din argint, cu un diametru de 30 mm; deasupra însemnului se află o coroană princiară de 19 mm şi un inel de prindere a panglicii; pe avers este redată o ghirlandă din frunze de dafin (laur), ce înconjoară inscripţia VIRTUTE MILITARĂ, pe două rânduri; pe revers se află efigia domnitorului, din profil dreapta, având scris deasupra capului ALESSANDRU ION I, pe contur circular, iar dedesubt, la mijloc, anul 1864; însemnul poartă, sub efigie, iniţialele minuscule ale gravorului Caque. F.; panglica este roşie cu câte o dungă albastră pe margine. Decoraţia, a cărei imagine a fost reprodusă, face parte din colecţia Muzeului Militar Naţional Regele Ferdinand I.

Pe următoarele două timbre, cu valorile nominale de 5 lei, respectiv 8,50 lei, au fost reproduse Proiectul Ordinului Unirii (cca. 1861 - 1863), respectiv Ordinul Unirii (1864). Domnitorul Alexandru Ioan I (Cuza) a încercat din primii ani ai domniei să impună Imperiului Otoman acceptarea dreptului de a institui decoraţii. În dorinţa de a pune în aplicare o strategie menită să ducă treptat la câştigarea deplinei autonomii a ţării, principele Cuza considera că nu exista niciun text de tratat în care să fie menţionată expres interdicţia de a institui un sistem de recompense şi se baza, în general, pe tactica de a pune puterea suzerană în faţa faptului împlinit. Încă din 1859, principele se gândea să instituie un Ordin Naţional românesc, după modelul „Legiunii de Onoare” din Franţa. Ministrul României la Paris, Vasile Alecsandri, profitând de bunele relaţii pe care le avea la Curtea Franţei, a cerut permisiunea împăratului Napoleon al III-lea ca oficialii francezi să poată fi recompensaţi şi să poată purta viitorul Ordin românesc. Propunerea a fost acceptată de împărat care, pe moment, nu a realizat că, potrivit normelor de drept internaţional, Principatele nu puteau institui un sistem onorific, deoarece se aflau sub suzeranitate otomană. Revenind în ţară, Alecsandri a propus crearea Ordinului Jerbei de Aur, care urma să-i recompenseze pe românii şi pe străinii care aduseseră servicii Principatelor Unite. Ordinul urma să aibă atât componenta civilă, cât şi militară. Comisia Centrală a schimbat numele Ordinului în Crucea Unirii sau, pe scurt, Ordinul Unirii. Era împărţit în cinci clase, alcătuite din 1.000 de membri (750 Cavaleri, 150 Ofiţeri, 60 Comandori, 28 Mari Ofiţeri şi 12 Mari Cruci). Gradele de Mare Ofiţer şi de Mare Cruce aveau şi placă, purtată pe pieptul drept. Întâmpinând opoziţia categorică a Imperiului Otoman, ca şi a Imperiului Austriac - care vedeau în această întreprindere un semn clar de afirmare a suveranităţii - pentru a nu pune în pericol dubla alegere a lui Cuza, proiectul nu a fost pus în aplicare atunci, fiind amânat. O primă reprezentare a noului ordin se poate vedea pe proiectul de stemă a Principatelor, desenat de pictorul Carol Popp de Szathmary, în anul 1863. În anul 1864, domnitorul i-a cerut reprezentantului României la Paris, Vasile Alecsandri, să ia legătura cu o cunoscută casă de bijuterii, în vederea confecţionării decoraţiilor. Casa Kretly din Paris a prezentat un model care a fost imediat acceptat de domnitor şi, pe baza acordului său, s-a efectuat o comandă pentru cele 1.000 de exemplare ale ordinului. Modelul propus de Casa Kretly era o cruce repetată, emailată albastru - formă care, la acea dată, aproape că nu era utilizată în faleristică. Pe avers, între două coroane de lauri, se găseau cifrele 5 şi 24 - datele dublei alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor în cele două Principate Române, iar pe bordură deviza „GENERE ET CORDE FRATRES” („FRAŢI DE ORIGINI ŞI DE INIMĂ”). Pe revers să găsea cifra domnitorului în ligatură „AI 1”. Decoraţia urma să aibă trei clase - Cavaler, Ofiţer, Comandor. Neputând institui şi acorda ordinul din cauza statutului ţării de stat vasal al Imperiului Otoman, Cuza l-a acordat, cu titlu personal, doar câtorva apropiaţi. Acest ordin a fost folosit ca model pentru prima distincţie oficială acordată de statul român, Ordinul Naţional Steaua României, care a fost instituit la 9 mai 1877. Acest ordin se numără printre puţinele distincţii (alături de Crucea Meritul Sanitar şi ordinele Meritul Cultural şi Meritul Agricol), care se vor regăsi, cu o formă diferită, în sistemele onorifice româneşti de după anii 1948 şi 1989. Muzeul Naţional de Istorie a României deţine proiectul aşa-zisului ordin al Unirii, model II, care a aparţinut pictorului Carol Popp de Szathmari.

Timbrul cu valoarea de 12 lei redă imaginea Ordinul Naţional Steaua României (model 1999). Acesta este cel mai înalt ordin ce s-a reinstituit în anul 1998. Prin acordarea lui se recompensează serviciile excepţionale, civile şi militare aduse statului român. Se conferă pentru fapte deosebite săvârşite în timp de pace sau pentru acte de eroism în timp de război.

(Sursa foto: www.romfilatelia.ro)