Dr. Mirel Birlan, cercetător la Observatorul din Paris și la Institutul Astronomic al Academiei Române, face parte dintr-o echipă de oameni de știință care a obținut imagini ale asteroidului Pallas, al treilea obiect ca mărime din centura de asteroizi, pentru a înțelege mai bine orbita lui extrem de înclinată. Echipa a descoperit că suprafața asteroidului are atât de multe cratere încât oamenii de știință l-au poreclit „minge de golf”. Cercetătorii au ajuns la concluzia că aceste cratere sunt o consecință a unei perioade din istoria asteroidului marcate de coliziuni violente și că aceasta ar putea fi explicația înclinației neobișnuite a orbitei sale, care a intrigat oamenii de știință câteva secole la rând.

„Diametrul asteroidului Pallas este aproape a șaptea parte din diametrul Lunii. Timp de secole, astronomii au observat că asteroidul orbitează în jurul Soarelui de-a lungul unei orbite extrem de înclinate comparativ cu majoritatea obiectelor cerești din centura de asteroizi. Această înclinație a rămas mult timp un mister”, precizează Agenția Spațială Română (ROSA), într-un comunicat. Acum, o echipă europeană de cercetare, condusă de dr. Pierre Vernazza de la Laboratoire d'Astrophyisque de Marseille din Franța, din care face parte și dr. Mirel Birlan, a obținut imagini ale asteroidului Pallas folosind Telescopul VLT (Very Large Telescope) al organizației European Southern Observatory (ESO) – un ansamblu de patru telescoape, fiecare dintre ele având o oglindă cu un diametru de 8 metri, situat într-o zonă muntoasă din Chile.

Potrivit reprezentanților ROSA, imaginile de rezoluție înaltă dezvăluie o suprafață cu multe cratere. În plus, echipa a reconstituit forma asteroidului în 3D, relevând un obiect împânzit de cratere atât la poli, cât și în regiunile ecuatoriale. Cercetătorii au identificat 36 de cratere cu un diametru mai mare de 30 km, acoperind mai bine de 10% din suprafața asteroidului – dovada ca Pallas a cunoscut o perioadă turbulentă de coliziuni de-a lungul istoriei sale, de două sau chiar de trei ori mai intensă decât cea a asteroizilor mai mari, precum Ceres și Vesta. Suprafața cu multe cratere ar putea să explice și de ce Pallas și-a păstrat forma inițială, de imediat după formare, în timp ce perioada marcată de coliziuni ar putea fi explicația pentru orbita înclinată a asteroidului. Imaginile asteroidului au evidențiat, de asemenea, o pată strălucitoare pe suprafața lui. Cea mai probabilă explicație pentru originea acestei descoperiri este că pe suprafața asteroidului există un depozit important de sare, cu proprietăți de reflexie mult diferite de alte regiuni ale suprafeței. Cel mai probabil, aceste săruri din regiunile strălucitoare sunt datorate unui amestec de apă și compuși din siliciu.

Cercetările realizate de echipa europeană au dus și la descoperirea familiei de asteroizi Pallas, un grup de asteroizi de mici dimensiuni. Simulări ale ciocnirilor cu Pallas sugerează că această familie ar putea fi rezultatul unei coliziuni violente cu un obiect având diametrul între 20 și 40 km, acum 1,7 miliarde de ani.

Asteroidul 3200 Phaeton, identificat drept sursă curentului de meteori Geminide, vizibil de pe Pământ în luna decembrie, face parte din familia Pallas și ar putea să ofere indicii pentru înțelegerea originii corpului-mamă. Din acest motiv, observarea meteorilor și colectarea meteoriților care provin din fragmentele asteroidului Phaeton ne pot da indicații prețioase despre formarea și evoluția asteroidului Pallas.

(Credit imagine Vernazza, P. et. all, ESO)

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)