Știai că zilele săptămânii poartă numele unor corpuri cerești? Luna, Marte, Mercur, Jupiter, Venus și Saturn sunt sursa denumirilor pe care le folosim și astăzi, o influență moștenită din tradițiile astrologice antice. Organizarea timpului în cicluri de șapte zile a fost, la rândul ei, inspirată din observațiile asupra Lunii, care parcurge o fază completă în aproximativ șapte zile și nouă ore, notează etnograful Ion Ghinoiu în volumul Sărbători și obiceiuri românești. Dar știai că, în trecut, săptămâna nu a avut mereu șapte zile?

De la opt la șapte zile: o tranziție surprinzătoare

Înainte ca romanii să adopte săptămâna de șapte zile, ei foloseau un ciclu de opt zile, numit nundinae. Zilele erau notate cu litere de la A la H, iar fiecare perioadă se încheia cu o zi de târg. Cifra opt, însă, a avut și ea o importanță aparte. Simbol al echilibrului cosmic, optul însumează principalele puncte cardinale (nord, sud, est și vest) cu cele intermediare (nord-est, nord-vest, sud-est și sud-vest). Geometric, octogonul mediază între pătrat și cerc, între pământ și cer, o legătură profundă între lumea materială și cea spirituală. Nu întâmplător, cifra opt apare frecvent în textele sacre șintoiste, fiind asociată cu armonia și ordinea universului.

Se pare, totuși, că ritualul sfârșitului și începutului de săptămână cuprindea și el trei zile: sâmbăta, al cărei caracter nefast era evidențiat de „cele trei ceasuri rele”, duminica, care celebra victoria binelui asupra forțelor malefice acumulate în săptămâna anterioară, și lunea, care marca începutul săptămânii sub auspiciile cele mai favorabile activităților umane. Acest ciclu simbolic reflecta o tranziție de la haos la ordine, de la încărcătura negativă a sfârșitului de săptămână la energia pozitivă a unui nou început.

Totuși, numărul șapte s-a impus treptat datorită influenței babiloniene și evreiești, iar în anul 321 d.Hr. împăratul Constantin cel Mare a stabilit oficial duminica (dies domini, dominica) drept prima zi a săptămânii.

Joia, ziua puterii și a ritualurilor

Calendarul popular ne oferă indicii conform cărora joia era considerată o sărbătoare săptămânală, uneori celebrată la fel ca duminica. În Maramureș, nunțile se țineau joia, iar în Bucovina de nord, această zi era dedicată iubirii și îngrijirii personale. Se spunea că „Joia îi jumătate bărbat și jumătate femeie”, o zi a echilibrului între forțele opuse.

Tot joia apar o serie de sărbători populare cu rădăcini precreștine, precum Joia Verde, Joia Neagră și Joimărița – un personaj mitologic care pedepsea femeile și fetele leneșe.

De-a lungul timpului, percepția asupra săptămânii a evoluat, îmbinând credințele populare cu organizarea modernă a timpului.

(Copyright foto: www.freepik.com)