Sens și mesaj
Numărul 8, 6-12 martie 2018 » La început a fost cuvântul...
În timpul dezbaterilor publice (în special în cazul celor găzduite de platourile de televiziune, în cabinele de radio și în presa tipărită), consacrate unor teme actuale în materie de economie, cu precădere în sfera financiar-bugetară, participanții lasă să le „scape”, în focul demonstrațiilor, expresii, formule, remarci care încalcă unele reguli, atât gramaticale, cât și logice.
Începem exemplificările cu fraza conținută de un editorial apărut într-un săptămânal bucureștean: „Utilizarea monedelor metalice și a bancnotelor de hârtie sau din plastic pare să aparțină tot mai mult trecutului”. Nu discutăm, acum, fondul problemei, ci reținem două pleonasme. Oare însăși noțiunea de „monede” nu indică faptul că sunt… „metalice”? La fel, există alte „bancnote” în afara celor de… „hârtie sau din plastic”?
Într-o emisiune de televiziune, unul dintre invitați a recurs la următoarea afirmație: „În situația pe care o examinăm, condiția sine qua non, fără de care nu se poate rezolva această problemă, este aceea de a considera drept o obligație elementară luarea în considerare a performanțelor deosebite din respectiva ramură”. Sintagma „sine qua non” are exact înțelesul de „fără de care nu se poate”. Adică, înseamnă și „obligatoriu”, dacă se dorește să se obțină un anumit rezultat, un anumit efect. Cât despre „performanțe”, am mai avut prilejul să subliniem că ele înseamnă „rezultate” de vârf și, deci, sunt „deosebite”.
Seria pleonasmelor „inventariate” și în unele emisiuni de radio poate continua cu o intervenție din cursul examinării rezultatelor economico-financiare de la începutul anului 2018. Iată ce a spus un analist: „Poate fi explicabilă o evoluție diacronică doar dacă luăm în considerare faptul că dezvoltarea pe care o indică această creștere exprimă însăși devenirea economiei românești”. Nu analizăm, nici aici, fondul temei, respectiv faptul că nu orice „creștere economică” înseamnă și „dezvoltare economică”, ci tot abundența pleonasmelor. Acel „poate” de la începutul frazei, alăturat lui „explicabil”, indică o eroare, întrucât „explicabil” include tocmai ideea că un anumit fapt, un anumit eveniment poate fi explicat. Apoi, „diacronic” înseamnă exact „evoluție”. La fel, „devenirea” nu este altceva decât tot o… „evoluție”. În consecință, dacă ne preocupă modul în care vorbim și scriem, cu siguranță dispunem de cea mai importantă premisă a unei „evoluții” personale adecvate nu numai cerințelor strict lingvistice, ci și nevoii de bună comunicare. Ceea ce, trebuie să recunoaștem, este… „sine qua non”. (T.B.)
(Copyright foto: gregorylee / 123RF Stock Photo)
Împreună, sub semnul emblematic al bradului și colindelor
Târgul „Gaudeamus”, ediția 2024, o reușită reîntâlnire a cărții cu cei care o prețuiesc
Casele au amintiri. O stradă-muzeu în apropierea kilometrului 0 al Capitalei
Începe restaurarea unei bijuterii istorico-arhitecturale, Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia
Legătura dintre știință și artă – via învățământ | Aula Magna a Politehnicii, gazdă a spectacolelor de teatru
La Palatul Bragadiru, manifestări cultural-artistice pentru toate vârstele și profesiile
Festivalul Internațional Meridian, la cotele performanțelor artistice contemporane
Performanțe în conservarea și valorificarea patrimoniului cultural imaterial