Simultan cu permanenta completare a datelor oficiale privind rezultatele activității economico-sociale din anul precedent s-au înmulțit sursele de transmitere, în spațiul public, a punctelor de vedere ale managerilor. Sondaje de opinie, în special cele derulate sistematic de INS și BNR, investigații ale instituțiilor din domeniul sociologiei, ale băncilor, fondurilor de investiții și, nu în ultimul rând, pozițiile exprimate în mass-media, alcătuiesc un tablou concludent al stărilor de spirit dominante în rândurile managerilor la scara întregii noastre economii naționale.

Chiar dacă există o mare diversitate, determinată de factori obiectivi cum sunt particularitățile determinate de obiectul de activitate, amplasarea teritorială a firmelor, mediul concurențial, deseori neloial, experiența și profilul profesional al decidenților etc., asistăm de ceva vreme la proliferarea unor puncte de vedere cu un înalt grad consensual, la dimensiuni fără precedent. Desigur, în evaluarea stărilor de spirit ale managerilor, se impune a se ține seama de crizele multiple cu care ne confruntăm, ceea ce omogenizează – dacă este să ne exprimăm astfel – interesele majoritare din economia reală. Pe baza datelor oferite de sursele menționate, se pot sintetiza (credem) principalele puncte de vedere din aria managerială la nivelul întregii țări.

Prima constatare vizează raporturile cu instituțiile publice. Tot mai puține voci clamează „retragerea statului din economie”. Nu este vorba, aici, în sondaje, despre teoreticieni, ci despre „talpa economiei” (formulă inspirată de sintagma clasică „talpa țării”), despre oameni care, zi de zi, adoptă decizii pentru menținerea afacerilor măcar „pe linia de plutire”. Cvasi-unanimitatea celor care și-au prezentat opiniile consideră că statul trebuie să promoveze exclusiv politici publice pro-active, ceea ce – în esență – nu înseamnă neapărat și în toate cazurile abateri (fie și numai minore) de la principiile pieței libere. Dimpotrivă, la situații excepționale devin obligatorii soluții excepționale. Mai ales criza energetică a determinat o schimbare radicală de optică, în sensul solicitării de măsuri urgente de plafonare a prețurilor, iar la modul limită se propune chiar revenirea la stadiul legislativ-instituțional dinainte de liberalizarea pieței de profil.

A doua zonă consensuală include starea de fapt în materie de reziliență. Experiențele din primul an de pandemie – 2020 – au atestat deosebit de convingător necesitatea ca, la nivelul firmelor, să se focalizeze actul decizional pe conservarea resursei umane. La cele mai diverse niveluri decizionale, calitatea personalului și-a spus cuvântul hotărâtor. Așa a fost posibil să se găsească și să se promoveze măsuri eficiente, sub toate aspectele – tehnice, economice, financiare, organizaționale. Viteza de adaptare la schimbări a fost direct proporțională tocmai cu implicarea calificată a personalului de concepție și execuție înalt calificat. Deficitul actual de forță de muncă, în anumite domenii, a impus, între altele, suplimentarea numărului de imigranți, în special din zona asiatică, ceea ce oferă încă un argument în favoarea măsurilor pro-active și în sfera resurselor umane.

Potrivit, în special, sondajelor de opinie, managerii consideră că – în cea mai mare parte a ramurilor economiei – se va înregistra, pe termen scurt, o relativă stabilitate a volumului de activitate, excepție făcând construcțiile. Exact în aceeași ramură se anticipează diminuarea numărului de salariați. În privința prețurilor avem – din nou – de-a face cu o opinie unanimă: vor crește, desigur, diferențial, însă – pe ansamblu – rata inflației „va da de furcă”, uneori dramatic, firmelor și, implicit, populației.

Chiar dacă ne rezumăm la cele trei mari categorii de preocupări menționate în însemnările de față, nu va fi dificil de identificat un element „unificator”, și anume îngrijorarea. Adică, nu sunt ignorate riscurile, ca și incertitudinile (nu puține), dar starea de spirit dominantă a managerilor rămâne predominant realist-optimistă, în aproape toate ramurile economiei, iar această realitate se bazează, mai ales, pe experiențele acumulate în vreme de pandemie. Când prudența „face casă bună” cu spiritul novator, rezultă, totdeauna, performanța. Mai cu seamă în timpuri grele de criză profundă și îndelungată.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)