În momentul de față există, în cele mai diverse forme și la toate nivelurile de agregare a cererii și ofertei, un foarte bogat material faptic de natură a fundamenta, cel puțin, concluzii preliminarii referitoare la schimbările care au intervenit în comportamentul „actorilor” din economie în cele 16 luni care au trecut de la declanșarea crizei pandemice, cu efectele ei deosebit de puternice la scara întregii societăți. Cum este normal, nu se înregistrează, nici în această privință, un larg consens analitic, însă, dacă facem apel, cu precădere, nu la percepții, ci la datele obiective, în special la cele care poartă girul unor prestigioase instituții publice naționale, europene și mondiale, vom avea o bază solidă, deopotrivă, pentru evaluarea stărilor de fapt actuale și pentru identificarea tendințelor care au cele mai mari șanse de a deveni nu numai realități pe termen scurt, ci și dominante măcar pe termen mediu.

Cu toate că nu pot fi puse pe același plan, mai ales în ceea ce privește ponderea în PIB, sectorul IT și cel industrial s-au dovedit și se dovedesc a fi cele mai adaptate la schimbările determinate de dubla criză cu care ne-am confruntat și ne confruntăm. Există, cu siguranță, mai multe explicații cauzale, dar, de departe, se profilează importanța decisivă a spiritului antreprenorial, iar dacă formula nu este agreată..., a spiritului întreprinzător. Nu este, de asemenea, cazul să intrăm într-o dispută de ordin terminologic; ceea ce interesează este fondul temei. Cum definim spiritul antreprenorial/întreprinzător? Cvasiunanimitatea analiștilor specializați în acest domeniu consideră că elementul definitoriu cel mai important îl constituie INOVAREA, cu tot ceea ce include această noțiune dintr-o perspectivă multidisciplinară, nici exclusiv tehnică, nici exclusiv economică.

Comportamentul inovativ – că despre acest element este vorba în comentariul de față – s-a manifestat și se manifestă, practic, în toate domeniile vieții noastre economico-sociale, dar focalizarea analizei pe sectoarele IT și industrial nu este o opțiune subiectivă. Aproape nimeni nu mai neagă, în prezent, rolul digitalizării generalizate în asigurarea progresului la scară națională, regională, europeană și planetară. Perioada care a trecut de la declanșarea pandemiei COVID-19 a confirmat (cum se spune), cu vârf și îndesat, că noile tehnologii au permis și permit să se depășească, de cele mai multe ori, cu succes, mari dificultăți provocate de pandemie. Nici în această privință nu este cazul să intrăm în detalii, din moment ce aspectele respective țin „capul de afiș” în mass-media de aproape un an și jumătate. În legătură, însă, cu industria, atât ponderea ei în produsul intern brut, cât și caracteristicile intrinsece afirmate încă în urmă cu peste două secole au reprezentat principalul vector al revoluției științifico-tehnice, mai ales prin procesarea bunurilor esențiale pentru traiul cotidian, inclusiv a produselor agricole. Astfel și-a reconfirmat și își reconfirmă rolul de principal factor de antrenare pe întreaga arie a vieții economice și sociale.

Aceste considerații sunt, la rândul lor, confirmate și reconfirmate de datele statistice pe cele cinci luni din anul curent. Vom recurge la câteva exemplificări. Practic, căderea de peste 20 de procente din primele luni de pandemie a fost recuperată la finalul lunii mai 2021, ceea ce indică posibilitatea de a se obține în următoarele luni o creștere reală comparativ cu anul ante-pandemie 2019.

Ceea ce este de remarcat pe linia manifestării mai puternice a spiritului antreprenorial vizează, în materie de industrie (și nu numai), adaptarea relativ rapidă la schimbări, fapt reflectat, în special, de două elemente convergente. A crescut continuu ponderea produselor industriale care se încadrează în ceea ce se numește „economia verde” (cum ar fi, de pildă, sortimentele biodegradabile) și s-a profilat interesul tot mai evident al întreprinzătorilor din statele occidentale, în special din Zona Euro, de a scurta lanțurile de aprovizionare în vederea reducerii mai accentuate a costurilor. Astfel, oportunitățile conjuncturale tind să devină factori pereni ai proceselor inovative cu tendințe certe de consolidare în viitorul previzibil. Avem în vedere, deopotrivă, volumul în creștere și structura în schimbare a contractelor noi și orientarea tot mai evidentă a procesului investițional spre domeniile în care se îndreaptă cele mai avansate state ale lumii. Sigur, analizele se cer aprofundate, începând de la nivelul firmelor, însă premisele îmbunătățirii planurilor de afaceri în sensul menționat oferă temeiuri pentru acțiuni coerente, generatoare de optimism. E drept, un optimism prudent, dar sursă de încredere în capacitatea de a depăși dificultățile din prezent și de a performa în perioada post-criză.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)