Este imposibil de neobservat faptul că weekendul precedent a fost marcat de un număr considerabil (probabil, un record) de târguri și expoziții culinare. Numai în Capitală, în zone dintre cele mai vizibile, așa cum sunt Palatul Parlamentului, parcurile Tineretului, Național, Herăstrău, Izvor, Titan, Bazilescu, Muzeul Satului, piețe precum Obor, Matache, Progresul au fost amenajate, în modalități atractive, spații speciale destinate consumului de preparate tradiționale, dar și cu un pronunțat specific local, de la Maramureș la Tulcea, de la Timiș la Suceava, de la Sibiu la Călărași. Este de notat că asemenea „manifestări culinare” s-au desfășurat și în alte zeci și zeci de localități, ceea ce permite să se aprecieze, cu tot temeiul, că sute de mii de oameni au vizitat (fie și numai atât) standurile atât de ademenitoare.

Pentru că am vorbit despre tradiții, este cazul să ne amintim că, de obicei, toamna, atunci când se încheie, practic, recoltarea principalelor culturi, producătorii sărbătoresc, în cele mai diverse moduri (și aici tradiția își spune cuvântul) roadele muncii lor. Și tot „puterea obișnuinței” a impus să se meargă mai departe prin „procesarea” produselor agricole în bunuri alimentare bune de consumat într-un cadru plăcut, în mijlocul familiilor, al semenilor. În general, este cadrul în care frumusețile naturii (atâtea câte au mai rămas în spațiul urban) să fie mai bine puse în valoare și de spectacole muzical-artistice. Este interesant de remarcat că și artiștii plastici au venit la aceste manifestări cu lucrări care s-au bucurat de interes, dovadă fiind faptul că multe au fost achiziționate de amatori ai picturii de calitate.

Acest peisaj atât de viu, atât de colorat, ne reamintește de celebra schiță a lui I. L. Caragiale intitulată „La Moși...”. Descrierea locului de distracție și, evident, de consum alimentar este cât se poate de elocventă și pentru vremurile noastre: „De pe atâtea strade și căi, ca de pe atâtea brațe ale unui fluviu uriaș, se varsă, ca-ntr-o mare zgomotoasă, pe bariera de la capul podului Târgului-de-Afară, valuri peste valuri de omenire”. De notat: atunci, Bucureștiul avea circa 200.000 de locuitori, nu ca acum, peste două milioane...

Există, fără îndoială, o „cultură”, o „artă” culinară, atât la nivel zonal și național, cât și la scară internațională. În același timp, avem de-a face cu o lume a businessului, chiar dacă practica în materie nu are continuitatea asigurată de sediile stabile. Dovada cea mai palpabilă că este vorba despre afaceri prospere este numărul mare de protagoniști-întreprinzători, veniți (unii) de la mari depărtări. Și-au creat, cum se spune, „vad” și nici amatorii de „bunătăți” nu sunt puțini. Reclamele vorbesc despre „prețuri pentru orice buzunar”, dar realitățile „de pe teren” nu confirmă totdeauna publicitatea. În definitiv, nimeni nu obligă pe nimeni să consume ceea ce se oferă. Până la urmă, legea cererii și ofertei se impune de la sine.

Ar mai fi, desigur, de luat în seamă sfaturile medicilor, percutanța avertismentelor lor și elocvența statisticilor privind obezitatea și supraponderabilitatea. Și în această privință, decizia aparține fiecărui consumator. Este greu, este aproape imposibil să reziști ispitelor culinare și atmosferei de „Moși” atât de antrenante. Mai ales atunci când te afli în mijlocul familiei, al prietenilor, „starea de bine” își spune decisiv cuvântul. Dar, dacă mai există un dram de prudență, de echilibru, de reținere sunt șanse ca totul să se încheie în condiții cel puțin acceptabile, pentru toată lumea – și pentru cei care vând, și pentru cei care cumpără.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)