Banca Națională a României a dat publicității Raportul asupra stabilității financiare – ediția decembrie 2018, document elaborat în cadrul Direcției Stabilitate Financiară sub coordonarea viceguvernatorului Liviu Voinea. Raportul a fost analizat de Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României și aprobat în ședința din 22 noiembrie 2018. Informațiile factuale au fost actualizate folosindu-se datele disponibile până la data de 3 decembrie 2018.

Prezentăm, în cele ce urmează, SINTEZA acestui document. Rapotul integral poate fi accesat pe site-ul BNR.

Contextul macroeconomic și financiar

Raportul prezintă riscurile asupra stabilității financiare, în corelație cu evoluțiile economice și financiare definitorii pe plan național și internațional.

Stabilitatea financiară s-a menținut robustă de la data precedentului Raport (iunie 2018), iar principalele vulnerabilități au rămas de natură externă. Banca Națională a României a continuat să aibă o conduită anticiclică privind măsurile de politici aflate în aria sa de competență, dar este nevoie de un mix echilibrat de politici economice în scopul gestionării adecvate a vulnerabilităților cu potențial sistemic și a realizării unei creșteri economice sustenabile.

Contextul macroeconomic și financiar național s-a menținut favorabil, ceea ce a contribuit la o anumită protejare a României, alături de țările din regiune, în perioadele în care pe plan internațional sentimentul investitorilor față de piețele emergente s-a deteriorat. Principalele puncte forte ale României au fost:

▪ Riscul de supraîncălzire a economiei românești s-a diminuat. Creșterea economică a decelerat de la 6,9% în anul 2017 la 4,1% în primul semestru al anului 2018. La rândul său, rata anuală a inflației este așteptată să consolideze tendința descendentă după maximul atins la mijlocul anului, urmând să reintre la finalul anului 2018 în intervalul de variație al țintei de inflație (2,5 ± 1%), iar în cursul anului 2019 să se situeze în jumătatea superioară a intervalului.

▪ Datoria publică a scăzut cu 1 punct procentual față de sfârșitul anului 2017, ajungând la nivelul de 34,1% din PIB la finalul lunii iunie 2018, pe fondul creșterii economice robuste, menținându-se sub pragul de semnal al procedurii de evaluare a Comisiei Europene de 60% din PIB, precum și sub pragul critic de sustenabilitate, estimat la 40-45%. Cu toate acestea, rezerva financiară în valută a MFP s-a diminuat, ajungând la 2,8% din PIB la finalul anului 2017, ceea ce plasează datoria publică netă în apropierea celei brute.

▪ Rata șomajului și-a păstrat trendul descendent și a ajuns la 4,2% în trimestrul al treilea din anul 2018, iar rata de ocupare a forței de muncă a urmat aceeași tendință de îmbunătățire manifestată în perioadele anterioare, înregistrând o valoare de 70% în al doilea trimestru din 2018, aproape de pragul de 75% stabilit ca obiectiv în cadrul Strategiei Europa 2020.

▪ Sectorul bancar s-a menținut sănătos. Solvabilitatea și lichiditatea au rămas în parametri adecvați, concomitent cu îmbunătățirea calității activelor (rata creditelor neperformante s-a redus de la 6,41% în decembrie 2017, la 5,56% în septembrie 2018).

Pregătirea pentru eventuale șocuri externe

Ca imagine de ansamblu, România este mai bine pregătită decât acum 10 ani pentru a face față șocurilor externe, întrucât:

▪ Rezervele valutare s-au consolidat, crescând de la 27,3 miliarde euro în octombrie 2008 la 32,4 miliarde euro în octombrie 2018.

▪ Dependența băncilor din România de finanțarea externă s-a diminuat considerabil (ponderea pasivelor externe în total pasiv s-a redus de la 30,7% în decembrie 2008 la 9,1% în septembrie 2018, ajustarea realizându-se într-o manieră ordonată).

▪ Riscul de refinanțare a datoriei publice a scăzut, ponderea datoriei pe termen scurt în total datorie publică guvernamentală reducându-se semnificativ în ultimii 10 ani (de la 18% în 2008 la 2,7% în august 2018). De asemenea, maturitatea medie a datoriei publice a crescut în ultimii ani, ajungând la 6,2 ani în august 2018.

▪ Datoria externă netă raportată la PIB înregistrează cele mai reduse valori din ultimii 10 ani (19,5% din PIB în prima jumătate a anului 2018 comparativ cu 24% în aceeași perioadă a anului 2008).

▪ Sistemul financiar a devenit mai solid. În ultimul deceniu, sectorul bancar românesc: (i) și-a consolidat poziția de solvabilitate, neavând nevoie de intervenția statului pentru recapitalizare, (ii) și-a menținut indicatorii de lichiditate la un nivel adecvat, (iii) a realizat una dintre cele mai rapide reduceri a ratei creditelor neperformante dintre țările europene, (iv) a cunoscut o îmbunătățire graduală a profitabilității, ulterior recunoașterii unor pierderi consistente din riscul de credit (în anii 2010, 2011, 2012 și 2014) și (v) și-a diminuat vulnerabilitatea asociată riscului valutar, prin reducerea semnificativă a aportului creditelor în valută din bilanț.

Sectorul bancar românesc rămâne capabil să facă față unor evoluții nefavorabile. Rezultatele ultimului exercițiu de testare la stres a sectorului bancar relevă robustețe la nivel agregat în cazul manifestării unor scenarii macroeconomice adverse. Impactul riscului de rată a dobânzii este important, pe fondul unei ponderi importante a deținerii de elemente cu venit fix, dar fără dificultăți deosebite de gestionare. Indicatorii prudențiali prezintă niveluri adecvate în anul 2018, iar rezervele de capital s-au consolidat de la data ultimului Raport. Lichiditatea este susținută de finanțarea provenind în special din economisirea internă și din deținerea de active lichide. Rezultatele testării la stres a lichidității nu evidențiază riscuri semnificative. Calitatea activelor bancare s-a ameliorat, iar gradul de acoperire cu provizioane s-a îmbunătățit și rămâne adecvat. Continuarea procesului de rezoluție a creditelor neperformante rămâne o prioritate atât pentru bănci, cât și pentru BNR, similar preocupărilor europene.

Profitabilitatea sectorului bancar se situează semnificativ peste media UE (rentabilitatea capitalurilor a fost 15,7% în septembrie 2018 față de 7,2% media UE în iunie 2018). Motivul principal al acestei profitabilități este continuarea reducerii cheltuielilor nete cu ajustări pentru pierderi așteptate, într-un cadru macroeconomic intern favorabil și pe fondul menținerii ritmului robust al creditării. Veniturile din dobânzi rămân principala sursă a veniturilor operaționale, modelele de afaceri fiind caracterizate predominant de activități tradiționale. Intermedierea financiară redusă se asociază cu existența unui diferențial ridicat între dobânzile creditelor și depozitelor, cu precădere pentru segmentul populației. Eficiența operațională poziționează sectorul bancar românesc într-un interval cu risc mediu și prezintă spațiu de îmbunătățire, în special la nivelul băncilor de talie mică și medie. Capacitatea sectorului bancar românesc de a susține pe termen lung profitabilitatea înregistrată recent în structura existentă este limitată. Provocările sunt legate de: (i) o eventuală creștere semnificativă a ratelor de nerambursare reflectată în dinamica ajustărilor pentru depreciere, pe fondul decelerării creșterii economice, care ar putea fi amplificată de volatilitatea piețelor financiare internaționale, (ii) continuarea materializării pe termen scurt a riscului de piață, (iii) continuarea îmbunătățirii eficienței operaționale și a calității serviciilor bancare oferite pe canale multiple.

Modelul de afaceri al băncilor continuă să vizeze, în special, creditarea de tip retail, pe fondul unui istoric mai favorabil al randamentelor ajustate la risc. Creditarea economiei reale s-a revigorat, inclusiv pe segmentul companiilor nefinanciare, însă se păstrează o concentrare importantă a expunerilor față de administrația guvernamentală. Procesul de consolidare a sectorului bancar s-a menținut, fără afectarea concurenței, iar această tendință ar putea continua.

Aceste evoluții pozitive sunt însoțite de o serie de riscuri sistemice la adresa stabilității financiare. Principalele modificări ale Hărții riscurilor față de Raportul anterior constau în (i) introducerea riscului asociat incertitudinilor privind evoluțiile economice din Uniunea Europeană, în special cele referitoare la procesul de ieșire a Marii Britanii din UE și la situația datoriilor suverane în zona euro, respectiv (ii) modificarea direcției pentru unul dintre riscuri. Se constată că în prezent vulnerabilitățile provenind din plan extern sunt principalele provocări asupra stabilității financiare.

Trei riscuri sistemice, estimate la un nivel ridicat

Similar Raportului anterior, nu sunt identificate riscuri sistemice severe. Trei riscuri sistemice sunt estimate la un nivel ridicat: (i) riscul privind deteriorarea încrederii investitorilor în economiile emergente, (ii) riscul asociat incertitudinilor privind evoluțiile economice din Uniunea Europeană, în special cele referitoare la situația datoriilor suverane în zona euro și la procesul de ieșire a Marii Britanii din UE și (iii) riscul de nerambursare a creditelor contractate de către sectorul neguvernamental. Riscul privind tensionarea echilibrelor macroeconomice este evaluat ca având o intensitate moderată, iar riscul dinspre piața imobiliară este la un nivel scăzut.

Cele mai importante două riscuri sistemice sunt de natură externă. Acestea au fost identificate ca riscuri principale și în ultimele rapoarte ale BCE și FED.

Primul dintre aceste riscuri este acela de scădere a încrederii investitorilor în economiile emergente. Riscul este de așteptat să se intensifice în perioada următoare, având în vedere contextul actual internațional, caracterizat de reluarea episoadelor de volatilitate înaltă pe piețele financiare, pe fondul creșterii incertitudinilor privind acordurile comerciale globale, efectelor normalizării politicilor monetare în țările dezvoltate și accentuării tensiunilor geopolitice. De altfel, rapoartele organismelor internaționale arată că riscurile la adresa stabilității financiare globale se mențin ridicate, persistând vulnerabilități legate de supraîndatorare și de evaluarea activelor financiare. La nivel european, principalele riscuri cu potențial sistemic se referă la modificarea primei de risc pe piețele financiare internaționale, provocările privind sustenabilitatea datoriei sectorului public și privat, profitabilitatea scăzută a instituțiilor financiare cu implicații asupra capacității acestora de intermediere, precum și riscul de lichiditate din sectorul fondurilor de investiții.

Evoluțiile recente de pe piețele internaționale au demonstrat că se poate manifesta o evoluție divergentă a percepției la risc față de țările emergente. Fuga capitalurilor din unele state emergente importante care se confruntă cu dezechilibre macroeconomice (Argentina, Brazilia, Turcia etc.) nu s-a generalizat asupra tuturor țărilor emergente. Astfel, regiunea din care face parte și România nu a resimțit efectele negative ale înrăutățirii acestei aversiuni la risc, reiterând necesitatea unui mix echilibrat de politici interne.

Al doilea risc sistemic de natură externă se referă la incertitudinile privind evoluțiile economice din UE. Înregistrarea unor evoluții economice sub așteptări, politici fiscale ce s-ar putea dovedi nesustenabile în unele din statele importante ale zonei euro (de exemplu Italia), în contextul unor valori deja ridicate ale îndatorării suverane, procesul ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană (Brexit) etc., reprezintă vulnerabilități europene care se pot translata și în sistemul financiar românesc. Pe de o parte, este de așteptat ca Brexit să continue să genereze incertitudine la nivelul statelor membre, chiar și în contextul în care s-a ajuns la un acord între cele două părți, având în vedere că multe detalii sunt încă supuse discuțiilor, urmând a fi clarificate până la finalul anului 2020, iar acordul nu a fost încă ratificat. Deși efectele directe asupra României sunt preconizate a fi relativ limitate, țara noastră poate resimți efectele unui Brexit dezordonat prin canale indirecte de transmisie, atât prin diminuarea perspectivelor de creștere economică pentru principalii parteneri comerciali, cât și prin propagarea incertitudinii și a lipsei de încredere a investitorilor în economie, conducând la creșterea primelor de risc. Pe de altă parte, majorarea îndatorării sectorului public, coroborată cu avansul înregistrat la nivelul sectorului privat, poate contribui la creșterea sentimentului de incertitudine, cu efecte negative potențiale asupra costurilor de finanțare, în condițiile normalizării politicilor monetare. În această situație, calibrarea adecvată a mixului de politici interne, păstrarea echilibrelor macroeconomice în bună ordine și evitarea supraîndatorării sunt necesare în contextul în care investitorii diferențiază în funcție de mixul intern de politici.

Riscul de nerambursare a creditelor contractate de populație, previzionat să se intensifice în perioada următoare

Celelalte trei riscuri incluse în Harta riscurilor sunt de natură internă.

În primul rând, riscul de nerambursare a creditelor contractate de către sectorul neguvernamental se menține la un nivel ridicat, în special pe segmentul populației, fiind previzionat să se intensifice în perioada următoare. Având în vedere tendința de normalizare a politicii monetare la nivel mondial, ratele de dobândă se vor majora față de minimele istorice atinse, putând pune presiune asupra capacității de rambursare a debitorilor. Menținerea unor standarde de creditare prudențiale ale băncilor în această perioadă de creștere a veniturilor și expansiune economică este esențială pentru limitarea viitoarelor expuneri neperformante în cazul unor evoluții adverse ale economiei. Față de ultima ediție a Raportului:

▪ Rata creditelor neperformante și-a continuat evoluția descendentă la nivelul sectorului populației, datorită creșterii pronunțate a volumului de credite noi. Cu toate acestea, volumul creditelor neperformante acordate în monedă națională s-a majorat cu 7,8% (septembrie 2018 față de septembrie 2017). Probabilitatea de nerambursare estimată pe un orizont de un an aferentă debitorilor persoane fizice este estimată că se va majora în următoarele 12 luni, atât pentru creditele ipotecare (+0,35 puncte procentuale), cât și pentru creditul de consum (+0,85 puncte procentuale).

▪ Creditul nou contractat de populație s-a situat la 25 miliarde lei (termeni anualizați, septembrie 2018), în creștere cu 12% față de aceeași perioadă a anilor anteriori. Acesta a fost orientat în proporții similare către consum și achiziții imobiliare. Creșterea valorii unui credit ar putea conduce la amplificarea impactului unor viitoare majorări de dobânzi asupra serviciului datoriei, în special pentru creditele ipotecare ce au maturități lungi.

▪ Preferința pentru acordarea de împrumuturi noi aproape în totalitate în moneda națională s-a menținut și în primele trei trimestre ale anului 2018. De asemenea, creditele cu dobândă fixă au continuat să își majoreze ponderea (55% la septembrie 2018 comparativ cu 36% la septembrie 2017), creditele de consum fiind acordate într-o proporție majoritară cu dobândă fixă, în timp ce 12% din creditele ipotecare noi acordate au avut o perioadă de fixare a dobânzii de peste 5 ani. Orientarea într-o proporție mai ridicată către împrumuturi cu dobândă fixă este de dorit, deoarece protejează debitorii în eventualitatea majorării dobânzilor.

▪ Costurile de finanțare și-au continuat tendința crescătoare începută la finele anului 2017, în contextul majorării ratei inflației. Datorită ponderii ridicate a împrumuturilor cu dobânda variabilă, modificările indicelui ROBOR au fost transmise în costul creditelor ipotecare, rata dobânzii pentru creditul nou crescând de la 3,47% în septembrie 2017 la 5,68% în septembrie 2018. Această creștere a fost resimțită și la nivelul ratelor lunare de plată ale creditelor denominate în lei aflate în sold: rata de plată pentru creditele ipotecare standard s-a majorat cu 140 de lei (respectiv cu 17%), iar pentru creditele Prima Casă aceasta a înregistrat o valoare cu 197 de lei mai mare (respectiv o creștere cu 27%). În aceste condiții, se impune o atenție sporită în ceea ce privește impactul generat de condițiile de finanțare asupra gradului de îndatorare a populației și capacității de onorare a serviciului datoriei, în ipoteza unor evoluții nefavorabile privind ratele dobânzii.

Creșterea îndatorării populației poate avea efecte negative atât asupra sistemului financiar, în condițiile unor vulnerabilități asociate debitorilor cu grad de îndatorare ridicat, cât și asupra creșterii economice și echilibrului social. BNR urmărește prevenirea îndatorării excesive a populației, susținerea unei creditări sustenabile în lei, pe o perioadă mai îndelungată, și orientarea modelului de business al băncilor către finanțarea sectorului companiilor.

Al doilea risc sistemic de natură internă este cel privind tensionarea echilibrelor macroeconomice. Nivelul riscului se menține la un nivel mediu, dar în creștere, în special ca urmare a deteriorării deficitelor gemene (deficitul fiscal și deficitul de cont curent). Deficitul fiscal s-ar putea menține sub pragul de 3% (după metodologia ESA), dar devierea importantă a deficitului structural, începând cu anul 2016, de la angajamentele asumate în cadrul obiectivului bugetar pe termen mediu, poate crea unele dificultăți în păstrarea sustenabilității datoriei publice într-un scenariu advers. Menținerea deficitului structural în limita asumată în cadrul obiectivului bugetar pe termen mediu este cea mai importantă măsură pentru asigurarea sustenabilității datoriei publice în condițiile unor evoluții nefavorabile. Estimările Comisiei Europene privind deficitul structural indică, pentru sfârșitul anului curent, o valoare de -3,3% din PIB, respectiv, de -3,4% din PIB pentru anul 2019. La rândul său, deficitul de cont curent a continuat să se majoreze, dar într-un ritm ușor mai lent în prima jumătate a anului 2018. Deficitul a ajuns la 3,2% din PIB în perioada T3/2017 –T2/2018, fiind sub valoarea medie pe termen lung a indicatorului, dar semnificativ peste valorile din restul țărilor UE (unde se înregistrează excedente de cont curent, în cele mai multe situații).

Cel de-al treilea risc sistemic de natură internă se referă la potențiale evoluții nefavorabile pe piața imobiliară. Riscul are în prezent o intensitate redusă și în scădere, pe fondul unei evoluții mai temperate a prețurilor, cât și a încetinirii activității pieței imobiliare din ultima perioadă (numărul de tranzacții s-a diminuat, iar durata de vânzare a unei locuințe a crescut). Prețul proprietăților rezidențiale a înregistrat un avans de 2,7% la nivel național (creștere medie anuală în termeni reali la iunie 2018, comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent). Evoluțiile au fost caracterizate, însă, de o eterogenitate pronunțată la nivel regional. Expunerea sectorului bancar față de piața imobiliară rezidențială continuă să fie importantă (70% din creditul total acordat populației, respectiv 86 miliarde lei, în creștere cu 7% comparativ cu valoarea înregistrată în aceeași perioadă a anului anterior). În acest context, în situația unei decelerări mai accentuate a creșterii economice, există posibilitatea de a avea o reducere a cererii de locuințe, care se poate translata într-o modificare de trend a prețurilor imobiliare, acest fapt putând genera într-un final necesități suplimentare de provizionare la nivelul instituțiilor de credit.

În plus față de aceste riscuri, la nivelul economiei românești mai există o serie de probleme structurale a căror rezolvare presupune implementarea de reforme structurale:

A. Problema demografică a continuat să se accentueze, pe fondul intensificării fenomenului migrației în ultimii ani și al menținerii sporului negativ al populației. Existența unor constrângeri de natură structurală la nivel demografic conduce la amplificarea gradului de tensionare a pieței muncii, care a continuat să se manifeste de la data ultimului Raport, cu influențe asupra capacității de recrutare de personal calificat, dar și al presiunilor ascendente asupra cheltuielilor salariale. România a avut cel mai ridicat nivel de emigrație din UE în rândul persoanelor cu vârsta între 20 și 64 de ani, care trăiesc în state ale spațiului comunitar (19,7%), cu 12,3 puncte procentuale mai mult față de valoarea înregistrată în urmă cu zece ani. Totodată, un aspect îngrijorător este semnalat de faptul că 48% dintre cei care au decis să emigreze în anul 2017 (definitiv sau pentru o perioadă de minimum 12 luni) sunt tineri cu vârste cuprinse între 15 și 34 de ani. În plus, problema demografică este adâncită de majorarea sporului negativ al populației în ultimul an (-3,1% în anul 2017, față de -2,5% în anul 2016). Nivelul scăzut de trai este un factor important care explică în bună parte fenomenul migrației, România având una dintre cele mai ridicate valori ale indicatorului de risc de sărăcie și excluziune socială (35,7% comparativ cu media UE-28 de 22,5% în anul 2017).

B. Disciplina scăzută la plată, alături de persistența unor vulnerabilități în bilanțul firmelor, continuă să reprezinte riscuri potențiale la adresa stabilității financiare. Deși la nivel agregat rezultatele economice au continuat să se amelioreze, la nivelul multor firme din economie persistă vulnerabilități structurale care pot afecta procesul de convergență nominală și reală. Îmbunătățirea evoluțiilor macroeconomice în anul 2017 a contribuit la reducerea într-o anumită măsură și a restanțelor nebancare din economie, dar volumul acestora rămâne la un nivel important (90 miliarde lei, reprezentând 10% din PIB în decembrie 2017, comparativ cu 92,6 miliarde lei în decembrie 2016). Fenomenul insolvenței s-a acutizat. Deși numărul firmelor aflate insolvență la finalul lunii septembrie 2018 este aproape egal cu cel înregistrat în anul 2017, rolul în economie al entităților intrate în insolvență în anul 2018 este semnificativ mai mare decât cel aferent anului 2017.

Continuarea eforturilor de întărire a disciplinei la plată în economie ar crea un cadru favorabil utilizării mai eficiente a resurselor din economie și ar asigura o rezistență mai bună sectorului real, în special în cazul unei deteriorării a condițiilor macroeconomice. În plus, îmbunătățirea sănătății financiare a firmelor și ameliorarea disciplinei la plată în economie sunt precondiții esențiale pentru implementarea recomandării din ultimul Raport de convergență al Băncii Centrale Europene privind susținerea revenirii creditării în special către sectorul companiilor nefinanciare. Pe partea ofertei, băncile dispun de resurse pentru susținerea creditării acestui sector. Este însă necesar ca și pe partea cererii, o pondere tot mai mare din firme să devină eligibile pentru finanțare.

C. Intermedierea financiară se menține la valori reduse, semnificativ sub cele înregistrate la nivel european sau regional. Captarea potențialului sustenabil de majorare a intermedierii financiare, îndeosebi cel existent la nivelul companiilor nefinanciare, rămâne principala provocare structurală pe termen mediu a sectorului bancar. Instituțiile de credit au resurse de solvabilitate și lichiditate pentru creșterea expunerii față de economia reală. Îmbunătățirea capacității instituțiilor de credit de a transforma cererea potențială solvabilă din partea firmelor în cerere efectivă ar putea aproape dubla stocul de credite acordate companiilor. Tema specială a Raportului aprofundează analiza consecințelor provenite din gradul foarte redus de intermediere financiară din România. Se estimează o capacitate limitată a sectorului bancar românesc de a susține pe termen lung o profitabilitate adecvată, dacă se mențin condițiile curente de business. Soluțiile pentru creșterea gradului de intermediere financiară sunt diverse. Costul finanțării și costul capitalului s-ar putea reduce dacă tensiunile aferente cadrului macroeconomic se vor ameliora, iar predictibilitatea legislativă se va îmbunătăți. Creșterea gradului de educație financiară în rândul publicului și îmbunătățirea pregătirii profesionale a angajaților bancari care interacționează în special cu firmele sunt alte soluții care vor sprijini pe termen lung intermedierea financiară. Aducerea în bilanț a creditelor performante externalizate în anii anteriori ar putea majora portofoliul băncilor cu aproape 6 miliarde euro. Creșterea disciplinei la plată în economie și ameliorarea sănătății financiare a firmelor ar putea majora considerabil cererea solvabilă în ansamblul său.

Având în vedere aceste provocări evidențiate pe scurt în Sinteză, politica macroprudențială a continuat să fie prudentă, în linie cu evoluțiile analoage înregistrate la ansamblul UE și în concordanță cu recomandările formulate în cadrul ultimului Program de evaluare a sectorului financiar din România realizat în perioada 2017-2018 de către Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială. În anul 2018 au fost introduse noi măsuri macroprudențiale, atât privind debitorii, cât și creditorii (bănci și IFN). După implementarea amortizorului de risc sistemic în vederea gestionării riscurilor provenind din creditele neperformante și majorarea cerințelor de capital pentru IFN care acordă credite în condiții mai riscante, BNR a modificat unele condiții de creditare privind populația pentru simplificarea accesului la finanțare, dar și pentru protejarea persoanelor fizice cu venituri mai scăzute. Monitorizarea lichidității structurale se realizează din septembrie 2018 inclusiv după principalele monede. Cerințele de capital pentru băncile de importanță sistemică au fost revizuite pentru a surprinde mai fidel riscurile. Nu în ultimul rând, cerințele sub forma amortizorului de conservare a capitalului s-au majorat conform cerințelor europene. Aceste politici anticiclice nu pot însă compensa o politică fiscală prociclică, fiind necesar un dozaj mai echilibrat în mixul de politici pentru a păstra echilibrele macroeconomice, în special în contextul planurilor de aderare a României la zona euro. Banca Națională a României își va menține atitudinea prudentă în ceea ce privește politica macroprudențială, fiind planificate pentru viitor inițiative care să conducă la îndeplinirea recomandărilor formulate de organismele europene și internaționale în acest domeniu.