Termeni-cheie: angajat, contract individual de muncă, PFA, contract de colaborare, impozit pe profit, impozit pe veniturile microîntreprinderilor

Clasificare JEL: M41, H32

Stabilirea poziției fiscale a unui agent econo­mic este un aspect important, având în vedere im­pactul major pe care fiscalitatea îl are asupra dez­vol­tării activității unei întreprinderi, fie că discutăm despre agenții economici existenți pe piață sau despre cei care vor să pătrundă în această sferă.

Fiscalitatea le oferă o serie de reguli contribua­bililor, aceștia putând să se afle în diverse situații, cum ar fi: plătitori de impozit pe profit sau de impo­zit pe veniturile microîntreprinderilor, plătitori sau neplătitori de TVA, angajați cu contract individual de muncă ori în colaborare cu o persoană fizică au­torizată etc. Fiecare categorie fiscală prezintă avan­taje și dezavantaje, motiv pentru care contribuabilii trebuie să cunoască zona în care se situează și op­țiu­nile pe care le au la dispoziție.

I. Remunerarea factorului forță de muncă

Orice întreprindere care urmărește extinderea obiectului de activitate are nevoie de forță de mun­că, situație în care dispune de mai multe opțiuni, cum ar fi: încheierea unui contract individual de muncă (angajat), încheierea unui contract de colaborare (PFA) sau pentru activități cu caracter ocazional (zi­­lier). Dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege, un agent economic poate alege toate cele trei op­țiuni.

Pentru că zilierii pot desfășura activități doar în anumite domenii prevăzute de lege (agricul­tură, silvicultură etc.) și nu mai mult de 90 de zile într-un an (la aceeași companie), am realizat o com­parație între un angajat cu contract individual de mun­că și o colaborare cu o persoană fizică auto­ri­zată.

Studiu de caz

1. Angajat cu contract individual de muncă

Angajatul are în întreținere soția, fără venituri, un copil minor și bunicul, cu o pensie lunară de 260 lei și care deține un teren într-o zonă de șes ce depășește suprafața de 10.000 m².

Conform Codului fiscal, atât persoanele fizice, cât și cele juridice, în calitate de angajator, sunt supuse plății contribuțiilor de asigurări sociale obligatorii, după cum urmează:

Sursa: Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

Persoanele fizice au dreptul la deducerea unei sume din venitul net lunar din salarii, acordată pentru fie­­care lună a perioadei impozabile și aplicată doar veniturilor din salarii aferente locului unde se găsește func­­ția de bază.

Astfel, deducerile de care poate beneficia angajatul se prezintă sub următoarea formă:

* Deducerea personală aferentă unui contribuabil cu un venit brut lunar de până la 1.500 lei, în funcție de numărul persoanelor aflate în întreținere.

Sursa: Art. 77 și 78 din Codul fiscal.

Înregistrări contabile privind angajatul:

Înregistrarea contribuțiilor sociale suportate de angajator:

Presupunem că angajatul Radu Popescu are un al doilea loc de muncă, în urma căruia obține un venit de 600 lei.

2. Contract de colaborare cu o persoană fizică autorizată

O societate a încheiat un contract cu o persoană fizică autorizată, caz în care obligațiile întocmirii de­clarațiilor și plății contribuțiilor sunt sarcini ce îi revin celei din urmă. Persoana fizică autorizată ține conta­bilitatea în partidă simplă și recunoaște venitul din prestarea serviciilor în momentul încasării creanței, nu la întocmirea facturii. La fel se întâmplă și în cazul cheltuielilor, suma acestora fiind recunoscută în mo­mentul plății lor, nu la data facturării.

Persoana fizică autorizată obține venituri de 50.000 lei și cheltuieli de 10.000 lei (nu există angajați).

Concluzii

În cazul în care agentul economic optează pentru varianta angajării de personal cu contract individual de muncă, acestuia îi revine datoria să colecteze și să vireze contribuțiile sociale atât ale angajaților, cât și ale societății către bugetul de stat.

Alegerea încheierii unui contract de colaborare cu o persoană fizică autorizată transferă toate obligațiile sociale către aceasta.

Fiecare dintre cele două variante prezintă avantaje și dezavantaje, după cum urmează:

Sursa: Proiecția proprie a autorului.

Un aspect important de care trebuie să se țină cont în alegerea uneia dintre cele două variante este mo­dul în care agentul economic își vede construită afacerea, de strategiile și prioritățile acestuia. În cazul în care el urmărește proiecte pe termen scurt sau mediu și bugetul nu îi permite investirea într-un cost fix, constant și îndeajuns de ridicat pentru un angajat, acesta va opta pentru încheierea unui contract de colaborare cu o persoană fizică autorizată.

II. Impozitarea directă

Studiu de caz

1. Impozitul pe profit

O societate plătitoare de impozit pe profit prezintă următoarele elemente extrase din contul de profit și pierdere și din bilanț:

Astfel, la data de 31 decembrie 2015, societatea are o cheltuială cu impozitul pe profit de 99.760 lei și o creanță de recuperat de la stat din viitoarele impozite pe profit.

2. Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor

O microîntreprindere obține următoarele venituri la data de 31 decembrie 2015:

Dacă în cazul impozitului pe profit baza de impozitare era reprezentată de rezultatul contabil, la cal­cu­lul impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, baza impozabilă o constituie veniturile obținute din toate sur­sele, din care se scad cele prevăzute de legislația fiscală.

Impozit pe veniturile microîntreprinderilor = 1% x 114.000 lei = 1.140 lei

Impozitul pe profit versus impozitul pe veniturile microîntreprinderilor:

Sursa: Proiecția proprie a autorului.

3. Impozitul aferent persoanelor fizice autorizate

În anul 2015, o persoană fizică autorizată cu doi angajați prezintă următoarea situație:

Venitul net anual din activități independente se determină în sistem real, pe baza datelor din conta­bi­litate, ca diferență între venitul brut și cheltuielile deductibile efectuate în scopul realizării de venituri.

PFA datorează CAS de 10,5% sau 26,3% (în funcție de opțiune), CASS de 5,5% și o cotă de im­­po­zit pe venit de 16%.

Avantajul persoanei fizice autorizate este că poate utiliza în cursul anului banii obținuți, iar contribuțiile aferente îi conferă statutul de persoană asigurată.

Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor versus impozitul aferent persoanelor fizice autorizate:

Sursa: Proiecția proprie a autorului.

Concluzii

În momentul în care pătrunde în sfera afacerilor, agentul economic poate opta între a fi persoană fizică autorizată/întreprindere individuală/întreprindere familială sau societate comercială.

Este foarte important ca atunci când se are în vedere demararea sau extinderea unei afaceri să fie sta­bi­lită o viziune clară a acesteia, definită de obiective și strategii care să conducă la realizarea obiectului de activitate și care să fie compatibile cu prevederile legale în vigoare.

1. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 688/10.09.2015, cu modi­ficările și completările ulterioare.
2. Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile pri­vind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, publicat în Monitorul Oficial nr. 963/30.12.2014, cu modificările și completările ulterioare.

Acest material este un extras din lucrarea de licență Consultanță fiscală. Abordări conceptuale și practici specifice, susținută de autor la finalizarea studiilor de licență în cadrul Facultății de Contabilitate și Informatică de Gestiune a ASE București.