COVID-19 a schimbat în mod semnificativ piața muncii, perturbând modul în care organizațiile își gestionează afacerile și forțând adoptarea peste noapte a unor soluții ce țineau, mai degrabă, de tendințe latente. Pe măsură ce au început să se obișnuiască cu noua realitate, a apărut întrebarea „ce urmează”? Pentru a înțelege cum arată noua normalitate, EY a derulat studiul Physical Return to Work Reimagined (PRWR) pe platforma proprie de crowd-sourcing MillionYou, în perioada iunie-iulie 2020, pe un eșantion de peste 700 de angajatori din SUA, Marea Britanie și Europa. Analiza constată impactul puternic pe care îl are pandemia atât asupra activității angajaților, cât și a angajatorilor: 60% dintre angajatori consideră că afacerea lor se află într-o „mare dificultate”, iar 54% dintre angajați se declară foarte afectați de schimbările din această perioadă. În plus, 59% dintre salariați cred că organizațiile pentru care muncesc nu sunt încă pregătite să se adapteze la cerințele și comportamentele clienților post-pandemie.

În detaliu, studiul a analizat schimbările din șase zone-cheie ale pieței muncii:

▪ Amprenta imobiliară: 74% dintre companiile chestionate au declarat că plănuiesc schimbări semnificative referitoare la clădirile de birouri în care se află.

▪ Călătoriile de afaceri și mobilitatea: 74% dintre companii se așteaptă să își modifice substanțial politica și abordarea călătoriilor de afaceri.

▪ Învățare și dezvoltare: 75% dintre companii își propun schimbări importante în dezvoltarea abilitaților angajaților, în principal, prin dezvoltarea de platforme de învățare la distanță.

▪ Gestionarea forței de muncă: 49% dintre companii doresc să modifice modul în care măsoară productivitatea angajaților proprii.

▪ Munca de acasă și tehnologia: 79% dintre companii sunt în căutare de echipamente care să permită angajaților să lucreze mai bine de acasă.

▪ Flexibilitatea muncii: 78% dintre companii plănuiesc schimbări semnificative ale politicii privind munca de acasă. Lucrul împreună cu alții rămâne, însă, un element-cheie al experienței angajaților, cărora le lipsește aspectul social de a fi cu colegii. Astfel, la întrebarea „De ce v-ar plăcea să vă întoarceți la birou?”, pe primul loc în ierarhia răspunsurilor oferite de angajați se află „vreau să rămân integrat social”. Pe de altă parte, angajații își exprimă interesul în menținerea unui anumit nivel de telemuncă, chiar dacă această opțiune nu existase înainte de pandemie: 63% dintre angajații care nu au lucrat de la distanță înainte de COVID-19 își doresc să muncească de acasă cel puțin o zi pe săptămână.

În perspectivă, dintre industriile analizate, companiile din domeniul tehnologiei și din cel bancar sunt cele mai hotărâte să facă schimbări radicale pentru a supraviețui crizei COVID-19. Peste 50% dintre acestea și-au declarat această intenție. Organizațiile din celelalte sectoare analizate, fie furnizoare de servicii (precum servicii medicale, asigurări, servicii profesionale), fie din sectoare productive sau retail, optează în număr semnificativ mai mic în favoarea unor schimbări radicale (aproximativ 30% dintre companiile respondente declarându-se pregătite), preferând, astfel, o abordare de tip „urmărire și așteptare”.

Potrivit studiului, 38% dintre angajați își doresc o creștere a salariului sau o îmbunătățire a planurilor de bonusare, ca urmare a eforturilor pe care le-au depus de la declanșarea crizei sanitare. Această afirmație este corelată cu declarația a 47% dintre angajați, care spun că le-a crescut productivitatea în această perioadă; cea mai mare creștere a eficienței fiind menționată în răspunsurile reprezentanților generațiilor Y (persoane născute între 1980 și 1996), și Z (persoane născute între 1996 și 2010). Această așteptare de creștere a nivelului de compensații nu își găsește, însă, răspuns în intențiile companiilor: 77% dintre organizații se așteaptă la scăderi semnificative ale costului cu forța de muncă.

Întrebați despre îngrijorările pe care le-au resimțit în această perioadă, între 50% și 70% dintre angajați au plasat pe primele locuri situația financiară personală, locul de muncă, sănătatea lor, situația celor dragi, dar și evoluția economiei țării. Fără să existe variații semnificative între țări în ceea ce privește temerile cu care se confruntă angajații, studiul a constatat, în schimb, diferențe generaționale. Astfel, 72% din respondenții generației baby-boomers (persoane născute după război până în 1965) sunt mai interesați de mersul economiei (o proporție cu 15%-20% mai mare decât a celorlalte generații analizate) și mai puțin de propriul loc de muncă (46% dintre acești angajați sunt îngrijorați de pierderea locului de muncă, cu aproximativ 15% mai puțin decât cei proveniți din celelalte generații). 

„Viața merge înainte așa cum ne-o creionăm noi înșine. Prin urmare, cred că este momentul să lăsăm viziunea să ne conducă, mai ales că, la acest moment, nu avem fundamente anterior testate pentru a lua decizii. În plus, cultura organizațională și climatul de muncă sunt acum în dezechilibru și ține de noi să le stabilizăm. În implementarea noii viziuni putem lua în calcul o flexibilizare a locului de muncă – subiectul zilei - dar și a programului, a tipului de normă de lucru, precum și, în general, a modului de contractare a muncii și de trasare a responsabilităților individuale sau colective”, a subliniat Horațiu Cocheci, Director, People Advisory Services la EY România.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)