La 18 mai a.c. a fost marcată în țara noastră și în alte 127 de state Ziua Internațională a Muzeelor. Această veritabilă sărbătoare care se constituie într-un omagiu național și universal adus deopotrivă istoriei și culturii – sărbătoare instituită începând din 1977 de Consiliul Internațional al Muzeelor – a purtat, în 2020 și 2021, amprenta restricțiilor impuse de prelungirea pandemiei de COVID-19. Luni la rând, publicul tradițional al muzeelor a fost obligat să se limiteze la prezentările online, fiind privat de bucuria inegalabilă prilejuită de vizionarea directă a mărturiilor originale despre trecut, inclusiv a capodoperelor artelor plastice. Abia în ultimele luni, odată cu adoptarea treptată a unor măsuri de relaxare, a devenit posibilă redeschiderea unor muzee în condițiile respectării unor severe reguli de natură sanitară.

În prezent, în București și în numeroase alte localități din țară, s-au adoptat, cum se știe, unele măsuri care creează noi facilități pentru vizitarea unui număr tot mai mare de muzee, din domenii variate, de la cele arheologice și etnografice la cele de istorie și artă atât din vechime, cât și din zilele noastre.

Pe plan global, Ziua Internațională a Muzeelor s-a organizat în acest an cu tema Viitorul muzeelor: recuperați și reimaginați. Astfel, artiști, muzeografi și publicul larg au identificat împreună practici inedite de (co)creare a instrumentelor de diseminare a cunoașterii în toate sferele de manifestare a condiției umane. Prin instituțiile de profil au apărut și se extind noi modele de afaceri, soluții novatoare în vederea unui răspuns cât mai eficient la provocările economice, sociale, ecologice, culturale, în actualul context puternic marcat de pandemie.

Ca în alte sfere de activitate, dubla criză, economică și sanitară, a generat și o emulație generală în vederea depășirii unor dificultăți fără precedent, constituindu-se – metaforic vorbind – într-un catalizator al inventivității bazate pe cuceririle noilor tehnologii specifice erei digitale și posibilităților de promovare a valorilor perene ale umanității printr-o gamă tot mai variată de mijloace. Sigur, o amploare deosebită a căpătat prezentarea muzeelor, prin tehnologiile digitale, prin social media, dar noi posibilități au fost relevate prin emisiunile de radio și televiziune. S-a (re)confirmat potențialul considerabil al muzeelor de a deveni o zonă predilectă în materie de educație, de cunoaștere, inter- și multidisciplinară, precum multi- și interculturală, în cultivarea ideilor de frumos, de util, de respect față de operele înaintașilor și ale contemporanilor.

În înfruntarea cu dificultățile evocate s-a extins și aprofundat procesul de conștientizare la nivel de masă a faptului că foarte puține instituții culturale au capacitate educativă de amploarea și intensitatea muzeelor. Indiferent de profilul lor, de locurile unde sunt amplasate, de mediul în care funcționează, fiecare în parte și toate, în ansamblul lor, permit unui public divers, cu o mare varietate de preferințe, să trăiască bucuriile de neegalat ale cunoașterii și însușirii, fie și parțiale, a uriașului tezaur reprezentat de creația umană din toate timpurile și de toate genurile, de la sulițele preistorice și mumiile egiptene până la armurile medievale și sculpturile contemporane, de la invențiile din domeniul comunicațiilor până la edificiile urbane de ultimă expresie artistică și tehnică.

În România funcționează peste 1.000 de muzee, în aer liber și în case memoriale, în sate și orașe, tot atâtea mărturii peste timp despre ceea ce înseamnă creativitatea în țara noastră și în întreaga lume. Astfel, suntem cu toții beneficiarii unei zestre comune care ne inspiră în profesie, în modul în care trăim și construim propriul destin, ca parte organică a progresului culturii și civilizației, în spațiul carpato-dunăreano-pontic și al întregii planete.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)