Sub semnul urgențelor
Numărul 17-18, 5-18 mai 2020 » La început a fost cuvântul...
În mass-media tipărite și audio-vizuale, precum și pe internet, substantivul „urgență”, însoțit de verbele și adjectivele derivate, ocupă un loc central. Sigur, cea dintâi remarcă se cuvine să vizeze viabilitatea urgenței, cunoscut fiind faptul că mai avem de-a face chiar cu unele farse impardonabile. Dar nu la acestea ne referim aici. Bunăoară, într-un cotidian bucureștean a apărut următoarea frază: „În cazurile urgente și chiar de maximă urgență este obligatoriu să se țină seama și de zicala «graba strică treaba»”. Or, sensul corect al cuvântului „grabă” din respectiva zicală este cel de „pripeală”, de act insuficient cugetat, de improvizație de neacceptat și nicidecum de necesitatea de a se acționa „fără amânare”, „rapid”, „neîntârziat” (se poate recurge la orice sinonim al „urgenței”). La fel, o intervenție televizată se cere și ea amendată. Astfel, un participant la o dezbatere TV a spus: „Nu este același lucru să fii rapid în intervenții, chiar și în situații de neamânat, deoarece nu tot ceea ce este presant constituie și o prioritate.” Distincția operată de respectivul participant la dezbatere este eronată „deoarece” (vorba sa) oriunde când se impune „o intervenție rapidă” este vizată „o situație de neamânat”, iar ceea ce reprezintă ceva „presant” se înscrie, neîndoios, în rândurile „priorităților.”
În consecință, dacă intervin dileme în privința sinonimelor, care, nefolosite corect, duc, inevitabil, la formularea de pleonasme, putem să facem „rapid” apel la dicționare și ne vom clarifica „grabnic”, „rapid”, „imediat”, „iute” etc. Ceea ce – trebuie să recunoaștem – reprezintă exact o „urgență” în toate demersurile comunicaționale, mai ales în cele „de neamânat”. (T.B.)
(Copyright foto: 123RF Stock Photo)
La Palatul Bragadiru, manifestări cultural-artistic pentru toate vârstele și profesiile
Festivalul Internațional Meridian, la cotele performanțelor artistice contemporane
Performanțe în conservarea și valorificarea patrimoniului cultural imaterial
Pe „partitura” timpului: 160 de ani de învățământ superior muzical românesc
O nouă „punte” de comunicare publică: digitalizarea patrimoniului național
Teatrul pentru tineri, de la vocația națională la reputația internațională
Premii pentru conservarea și valorificarea „perlelor” patrimoniului cultural național
Toamna cinematografică, o adevărată... primăvară a creației artistice