Suferința gradelor de comparație
Numărul 22, 18-24 iunie 2019 » La început a fost cuvântul...
Într-o dezbatere televizată, unul dintre participanți a recurs la formula „extrem de crucială”. Pe loc, a fost „amendat” de un alt participant, care a precizat că noțiunea de „crucial” nu admite grade de comparație și a pledat pentru „o exprimare cât mai exactă”. Or, termenul „exact” este, la rândul lui, un superlativ, adică vizează o calitate a exprimării la cel mai înalt nivel.
În pofida unor evidențe, atât în scris, cât și în discuții obișnuite, erori de genul celor semnalate se repetă cu o mare frecvență, ceea ce impune un sever autocontrol (în cazul în care avem de-a face doar cu neglijențe în materie de exprimare). Nu ne propunem o inventariere a superlativelor care sunt însoțite de alte cuvinte, ci doar să semnalăm câteva derapaje care readuc în atenție tema proprietății termenilor.
De la texte pe teme internaționale precum „summitul a reprezentat reuniunea la cel mai înalt nivel” („summit” înseamnă tocmai „reuniune la cel mai înalt nivel”) până la banalul cotidian reflectat de formule gen „cel mai colosal preț” (peste „colosal” nu se poate situa ceva sau cineva), ni se înfățișează nenumărate exemple care impun o atenție deosebită atunci când avem de-a face cu superlative.
Dacă ne referim la noțiuni utilizate deseori și în materie de economie, observăm că „optim”, „maxim”, „minim” nu pot fi însoțite de niciun cuvânt care indică un grad de comparație. Este, de pildă, incorect să zici „mai optim” sau „cel mai maxim nivel”, după cum termenii „complet”, „întreg”, „perfect” exclud totdeauna gradele de comparație. În consecință, când vrem să ne exprimăm „perfect” nu ne trebuie (ci, dimpotrivă, este contraindicat) cuvinte în plus dacă recurgem la superlative. Superlativul îi este suficient… lui însuși. (T.B.)
(Copyright foto: 123RF Stock Photo)
La Palatul Bragadiru, manifestări cultural-artistic pentru toate vârstele și profesiile
Festivalul Internațional Meridian, la cotele performanțelor artistice contemporane
Performanțe în conservarea și valorificarea patrimoniului cultural imaterial
Pe „partitura” timpului: 160 de ani de învățământ superior muzical românesc
O nouă „punte” de comunicare publică: digitalizarea patrimoniului național
Teatrul pentru tineri, de la vocația națională la reputația internațională
Premii pentru conservarea și valorificarea „perlelor” patrimoniului cultural național
Toamna cinematografică, o adevărată... primăvară a creației artistice