Piața muncii generează, în prezent, foarte multe preocupări manageriale în care consultanța oferită de profesioniștii contabili este de neînlocuit. Nu avem în vedere doar procesul continuu de optimizare a costurilor cu angajații, ci și promovarea unei viziuni strategice fără de care crește considerabil riscul de a se diminua și chiar de a înceta activitatea unor firme din cauza deficitului de personal. Din această perspectivă, capătă o importanță specială analizele care vizează, simultan, microeconomia și macroeconomia, iar în anumite situații euroeconomia, în ansamblu. Identificarea tendințelor, mai ales a celor pe termen lung, este posibilă doar prin luarea în considerare a informațiilor integrate furnizate de mâna dreaptă a întreprinzătorilor, a managerilor, care nu este alta decât profesionistul contabil.

Tocmai pentru prestarea unor servicii integrate prezintă un interes deosebit datele furnizate de-a lungul timpului de Institutul Național de Statistică (INS) referitoare la evoluția pieței muncii din România în întreaga perioadă postcriză. Într-un interval foarte scurt, 2009-2010, în România s-au lichidat aproximativ un milion de locuri de muncă. Recuperarea n-a fost deloc ușoară, însă s-a reușit ca, la finalul anului trecut, să se depășească numărul de angajați dinainte de declanșarea crizei. Adică, s-a ajuns la 4,093 milioane de salariați.

Chiar dacă repetăm un adevăr banal, dată fiind importanța temei, se cuvine să ținem seama, în cel mai înalt grad, de faptul că nimic nu este mai important la nivel individual și familial decât asigurarea surselor de existență, în condițiile unui trai decent, așa cum, de altfel, stipulează Constituția României, la articolul 47.

Sigur, în materie de locuri de muncă acționează, în principal, legea cererii și ofertei, dar piața liberă poate și trebuie să evolueze și prin forța de influențare a politicilor publice puse în slujba interesului public, concept pe care CECCAR l-a promovat, îl promovează și îl va promova cu o nedezmințită consecvență. Așa s-au petrecut lucrurile în țara noastră, așa se petrec pretutindeni în lume în economiile de piață funcționale.

Dacă trecem în revistă, fie și numai foarte pe scurt, politicile de stimulare a investițiilor în locuri de muncă, inclusiv în privința capitalului autohton, vom constata lesne că au dat rezultate notabile măsuri precum alocările pentru lucrări publice, factor cu rol multiplicator în economie, stimulentele de ordin fiscal-bugetar, flexibilizarea pieței de profil potrivit relației obiective dintre capital și muncă, de fapt, fețele aceleiași monede. Crearea în intervalul post-criză a peste 560.000 de locuri de muncă a reprezentat un proces nu numai cantitativ, ci și calitativ. În fruntea ramurilor în care s-au creat cele mai multe locuri de muncă, aproape 130.000, se află industria prelucrătoare, cea care generează un volum apreciabil de valoare adăugată. Urmează serviciile suport, bazate preponderent pe noile tehnologii, cu 120.000 noi locuri de muncă, la care se adaugă 80.000 noi joburi în domeniile informaticii și comunicațiilor. Practic, sunt sferele de activitate în care progresul științifico-tehnic contemporan permite să se obțină performanțe, în special în materie de productivitate.

Cu toate acestea, a crescut și numărul de locuri de muncă vacante. În medie, pe lună, ajunge la 60.000. Paradoxal, în pofida unui potențial important în ceea ce privește gradul de ocupare, rămân posturi neocupate. Explicația vizează tot un element de ordin calitativ: cel mai mare deficit de forță de muncă se înregistrează la profesiile care presupun un nivel de calificare superior. În această privință, rolul principal revine procesului de formare profesională, în principal în instituțiile de învățământ prevăzute în Legea educației. Interesant este faptul că firmele se implică tot mai mult în acest proces potrivit nevoilor lor reale, proiectate pe termen lung, astfel încât să aibă asigurate, începând cu învățământul profesional, resursele umane necesare, nu numai ca număr global, ci și pe meserii și pe grade de pregătire.

Rezultă, din toate acestea, că foarte multe obiective în domeniul abordat în aceste însemnări pot fi realizate printr-o mai bună corelare a politicilor publice cu politicile de firmă. Identificarea și fructificarea zonelor în care se armonizează interesele de ansamblu ale societății cu cele ale entităților de bază reprezintă, neîndoios, un demers de expertiză propriu profesioniștilor contabili. Serviciile integrate – care includ consilierea de calitate, vizionară, creativă în esența ei – se conturează tot mai convingător ca o cale obligatoriu de urmat. Este, deopotrivă, o concluzie de ordin teoretic și de acțiune practică. Toate fezabile în măsura în care sunt inspirate din realități și servesc realităților în sensul de mișcare a progresului economic și social.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)