Începând cu raporturile de cauzalitate în exercitarea oricărei profesii („motivarea” ca stimulent principal în drumul spre performanțe) și terminând cu „expunerea de motive” (text obligatoriu în procesul de adoptare a legilor), cuvintele înscrise în titlul însemnărilor de față sunt folosite frecvent în scris și în comunicarea prin „viu grai”, ceea ce explică – în bună măsură – și frecvența unor erori de exprimare.
Ca orice demers omenesc, vorbitul și scrisul se definesc sub aspect calitativ (forță de comunicare, de pildă) prin modul în care ideile capătă veșmânt semantic. Nu este vorba aici doar despre concepte, principii și reguli – pe care profesioniștii contabili le slujesc cu o exemplară consecvență –, ci, mai ales, despre aspecte de ordin practic.
De câte ori nu ne-a fost dat să auzim formule de genul „a fost trecut pe ștatul de plată” sau „am verificat ștatele de plată”? Or, este limpede că avem de-a face cu o greșeală. Este corect să se spună „statul de plată”. Aici ne confruntăm cu influențe din alte limbi (de pildă, germana), în condițiile în care vorbirea curentă tinde să-l transforme pe „s” în „ș”. În acest sens, exemplele sunt numeroase.
Întrucât ne aflăm la început de an, am considerat că este bine să folosesc drept titlu o remarcă a unui participant la obișnuitele talk-show-uri televizionistice. Atrag, astfel, atenția asupra modului înșelător în care pleonasmele mai marchează scrisul și vorbirea unor concetățeni. Cărui segment de timp i s-ar putea atribui conceptul de „previziune”?
Atât în scris, cât și în exprimarea verbală ne este dat să întâlnim deseori formule de genul celei din titlul însemnărilor de față, dar și altele foarte apropiate, precum „în cea mai pură manieră”, „în cel mai pur stil”, „într-o viziune de cea mai pură extracție ideatică”. Astfel, în centrul formulărilor evocate se află adjectivul „pur”, iar principala eroare vizează utilizarea superlativului.
O frază dintr-o emisiune de televiziune merită, credem (vom vedea imediat de ce am subliniat cuvântul), să prefațeze rubrica de față: „Mai devreme decât s-a crezut, s-a dovedit că poate fi posibil ca…”. Aici avem de-a face cu o dublă eroare. Atunci când „crezi” că se va întâmpla ceva, evident, iei în calcul – în cel mai înalt grad – „posibilitatea” ca acel ceva să se împlinească. Totodată, verbul „poate” indică (înseamnă) exact ceea ce este „posibil”.
De câte ori nu ați auzit și/sau citit fraze de genul: „Analistul (sau orice altă persoană) a prognozat viitoarea evoluție a economiei”? În acest caz, pleonasmul este, poate, mai greu de depistat, dar, dacă ne gândim ce înseamnă o „prognoză”, ne dăm seama lesne că este vorba despre „viitor” (că doar nu „prognozăm”... trecutul!).
Printre clișeele cu o frecvență deosebită se află formula „dacă este să exprimăm ideea cu subiect și predicat, atunci...” sau „X a declarat, cu subiect și predicat, că...”. Mă rog, aceasta este „soarta” clișeelor, să se recurgă la ele, mai ales din comoditate, întrucât sunt mai la îndemână celui care dorește să se exprime în scris sau verbal. Dar, dacă tot facem apel la cele două noțiuni, deosebit de util ar fi să evităm dezacordurile între... subiect și predicat.
Împreună, sub semnul emblematic al bradului și colindelor
Târgul „Gaudeamus”, ediția 2024, o reușită reîntâlnire a cărții cu cei care o prețuiesc
Casele au amintiri. O stradă-muzeu în apropierea kilometrului 0 al Capitalei
Începe restaurarea unei bijuterii istorico-arhitecturale, Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia
Legătura dintre știință și artă – via învățământ | Aula Magna a Politehnicii, gazdă a spectacolelor de teatru
La Palatul Bragadiru, manifestări cultural-artistice pentru toate vârstele și profesiile
Festivalul Internațional Meridian, la cotele performanțelor artistice contemporane
Performanțe în conservarea și valorificarea patrimoniului cultural imaterial