Este firesc ca aproape toate evoluțiile economico-sociale să fie raportate la așteptările analiștilor și, prin extensie, ale unor largi segmente din populația țării. Sub acest aspect, recentul comunicat privind ședința Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României (BNR) nu face excepție.

Referirile fundamentale din comunicatul oficial la dinamica Produsului Intern Brut conțin de mai multe ori sintagmele „peste așteptări” și „contrar așteptărilor”. Desigur, nu este vorba, în acest context, despre orice fel de așteptări, ci despre cele care îndeplinesc condițiile esențiale ale unor diagnoze și prognoze bazate exclusiv pe metodologii științifice.

Astfel, se conturează următoarea stare de fapt (cităm): „Creșterea economică a încetinit doar ușor în trimestrul IV 2022 la 1% față de 1,2%, în precedentele trei luni, depășind, din nou, așteptările, evoluție care face probabilă mărirea excedentului de cerere agregată și, în acest interval, contrar așteptărilor”.

Evident, există explicații pentru ambele cazuri referitoare la aceste evoluții opuse, ele localizându-se, mai ales, în prelungirea crizelor multiple cu care se confruntă nu numai România, ci și – practic – întregul glob. Bineînțeles, din această perspectivă, interesează în cel mai înalt grad factorii cu o acțiune pozitivă, inclusiv în ceea ce privește combaterea celor negativi. De aceea, se pune accentul pe continuarea procesului de creștere a formării brute de capital fix, ceea ce creează, simultan, premisele unei majorări neîntrerupte a PIB și consolidării, tot continue, a rezilienței economiei românești, pe ansamblu. Nu este de neglijat nici aportul consumului gospodăriilor populației la sporirea produsului intern brut, numai că asupra dinamicii acestuia își pune decisiv amprenta scăderea puterii de cumpărare în condițiile în care rata inflației nu dă semne de diminuare semnificativă.

Situația a fost și este complicată de gradul de competitivitate a produselor românești destinate exportului și de capacitatea internă de a face față mai bine cererii solvabile în cantitățile, structura și la prețurile în care se realizează.

Este adevărat – așa cum, de altfel, se subliniază în comunicatul BNR – că impactul exportului net a rămas contracționist, dar s-a redus semnificativ față de trimestrul III din 2022, în condițiile în care scăderea deosebit de amplă înregistrată de dinamica anuală a volumului importurilor a devansat-o pe cea a volumului exporturilor de bunuri și servicii. Pe acest fond, soldul negativ al balanței comerciale și-a micșorat puternic avansul în termeni anuali, iar deficitul de cont curent s-a redus la două treimi până la un minim al ultimilor doi ani, inclusiv ca urmare a ameliorării evoluției soldului balanței veniturilor secundare, pe seama intrărilor de fonduri europene de natura contului curent.

Totodată, nu putem face abstracție de marele deficit comercial care, deocamdată, nu este micșorat într-o manieră consistentă din motive tot de competitivitate. Or, dată fiind ponderea mare a industriei, ramură esențială în procesul de sporire a valorii adăugate, se cer luate în calcul și cauzele care determină contracția în termeni anuali a activității din acest domeniu, ceea ce confirmă și tendința de mai lungă durată de reducere a volumului de activitate, de asemenea, ca dovadă a prelungirii situațiilor de criză.

Din foarte multe unghiuri de analiză, procesele și fenomenele actuale, analizate și de conducerea BNR, aduc în prim-plan evoluțiile de pe piața muncii. În acest sens, sunt de luat în calcul și tendințele contradictorii. Astfel, efectivul salariaților din economie a continuat să-și încetinească sporul în decembrie 2022 – ianuarie 2023, iar rata șomajului s-a redus doar foarte ușor în intervalul ianuarie – februarie 2023, după creșterea de 5%-7% în trimestrul IV 2022. În același timp, deficitul de forță de muncă la nivel de firme s-a reaccentuat în trimestrul I 2023. Intențiile de angajare au cunoscut oscilații însemnate în primul trimestru din acest an, în principal ca efect al schimbărilor frecvente ale așteptărilor de la fiecare nivel de activitate economico-socială.

Nu mai puțin relevante atât în materie de diagnoză, cât și în privința prognozelor, sunt evoluțiile de pe piața financiară. Avem în vedere, mai ales, sursele de finanțare menite să accelereze procesul investițional, ca motor principal al creșterii economice. Din acest motiv, provoacă îngrijorări legitime tendințele de diminuare a creditării bancare pentru sectorul privat din economie, în condițiile în care nici accesarea fondurilor europene nerambursabile n-a cunoscut, încă, un posibil și necesar reviriment. Planează chiar pericolul pierderii unei părți consistente din sumele alocate din cauza neîndeplinirii unor obiective prevăzute în Planul Național de Redresare și Reziliență.

Se poate, deci, conchide că, pe domenii de activitate și pe ansamblul economiei naționale, există resurse umane și materialo-financiare pentru continuarea și aprofundarea proceselor care asigură, pe mai departe, o creștere economică adecvată, însă, valorificarea acestora este insuficientă pentru a înfrunta cu deplin succes crizele actuale. De aceea, se impune ca fiecare act decizional, începând cu nivelul de bază și terminând cu cel național, să conțină obligatoriu și coerent măsuri proactive.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)