Există, cum lesne se va constata, multe motive pentru a reveni la tema creșterii PIB în primul semestru al anului în curs prin consemnarea și comentarea unor ecouri la comunicatul INS din 12 august. Din păcate, n-a apărut, deocamdată, o analiză mai cuprinzătoare, inclusiv în presa economică specializată. Ceea ce atrage, însă, atenția vizează perpetuarea unei anumite tendințe. Din tabloul general se extrag, cu precădere, uneori exclusiv, aspectele negative, cele care sunt de natură a îngrijora, a produce temeri. Până la un punct, un asemenea „procedeu” este întru totul justificat. Semnalarea neîmplinirilor, a punctelor slabe, a vulnerabilităților, a provocărilor și riscurilor ajută la prevenirea unor derapaje, la corectarea unor orientări păguboase, a unor practici reprobabile.

Să ne referim, bunăoară, la ceea ce unii analiști consideră a reprezenta cel mai mare pericol, și anume creșterea cu nu mai puțin de 18 procente a consumului în primul semestru din acest an. Pe bună dreptate se face legătura între această creștere și mărirea deficitului în comerțul internațional cu bunuri (am folosit denumirea oficială în materie). Producția internă nu a fost în stare să acopere integral cererea solvabilă și, astfel, deficitul în comerțul internațional cu bunuri a atins, în primul semestru, 4,5 miliarde de euro. Sigur, nu este permis să se subaprecieze această situație, mai ales atunci când ne gândim la efectele pe termen mediu și lung. Amintiții analiști anticipează că în anul viitor, mai cu seamă în a doua jumătate, atât creșterea PIB, cât și alte procese și fenomene economice vor cunoaște evoluții negative.

Cu toate că se cuvenea să se ia în considerare faptul că exact în anul viitor se vor epuiza efectele scăderii TVA și ale unor majorări de venituri din ultimul timp, să admitem, cu titlu de ipoteză, că avem de-a face cu o situație de natură a provoca îngrijorări. Echilibrarea exportului și importului de bunuri trebuie, neîndoios, să constituie o preocupare majoră, reflectată nu prin declarații mai mult sau mai puțin formale, ci prin măsuri efective.

Acesta ar fi, însă, numai un aspect. Nu putem să vorbim despre comerțul internațional referindu-ne doar la bunuri. Chiar statistica oficială ne obligă să avem în vedere ansamblul, adică și comerțul internațional de servicii. Or, ce constatăm? Deficitul comercial total, adică pe ansamblul comerțului internațional cu bunuri și servicii, nu este de 4,5 miliarde de euro, ci de circa 1,2 miliarde de euro. Pe primul semestru, în comerțul internațional cu servicii s-a înregistrat un excedent de 3,3 miliarde de euro. Nici în această privință, respectiv luarea în considerare a ansamblului activității de comerț internațional, nu stăm pe „roze”, însă dimensiunea deficitului arată că se impun abordări ceva mai nuanțate.

Am insistat asupra unei anumite laturi a realităților economice deoarece exemplele date pledează, cum s-ar spune, de la sine, în favoarea unor analize cât mai cuprinzătoare, prin luarea în vizor a complexității proceselor și fenomenelor economice. În această ordine de idei, nu putem să nu remarcăm, cu justificată satisfacție, că analizele profesioniștilor contabili, chiar dacă se referă la microeconomie, constituie un exemplu de abordare complexă, prin luarea în calcul a numeroase corelații și influențe.

Faptul că pun accentul pe macroeconomie – adică pe ansamblul condițiilor în care se desfășoară activitățile la nivel micro – nu diminuează cu nimic importanța cerinței analitice fundamentale, aceea de a se ține seama, în toate împrejurările, de ceea ce numim contextul. Există chiar un stereotip verbal, cel care acuză că anumite fapte și date sau, pur și simplu, afirmații sunt „scoase din context”. Foarte multe controverse extrem de păguboase apar, se amplifică și se acutizează tocmai din pricina acestui obicei profund reprobabil definit prin sintagma „scoaterea din context”.

Nu este locul, în aceste notații, să mă refer la evoluțiile înregistrate în primul semestru al anului în multe alte domenii ale vieții economice și sociale. Consider, totuși, că rezultate pozitive precum relansarea investițiilor și a componentei construcții a acestora, stoparea declinului producției industriale, diminuarea semnificativă a insolvențelor, reducerea datoriei externe, menținerea deficitului bugetar sub procentajul de anul trecut, tot în primul semestru, sunt elemente care, dacă lipsesc din analiză, deformează grav realitatea. Ceea ce este valabil și în cazul aspectelor negative, cum ar fi comerțul internațional cu bunuri, veniturile bugetare, indicii bursieri, deficitul de cont curent. Toate se cer luate în calcul, orice omisiune, voită sau nevoită, afectând cât se poate de serios calitatea oricărei analize. Am spus-o și, potrivit unei străvechi expresii, mi-am ușurat sufletul.