Sunt cunoscute de noi, toți, expresii precum „timpul înseamnă bani”, „timpul nu mai avea răbdare”, „legea economiei de timp” și multe altele asemenea, expresii ale unor preocupări majore, menite să fructifice o avuție inestimabilă de care beneficiem prin însăși existența noastră pe acest Pământ. Alegerea unei astfel de teme pentru comentariul de față nu are, însă, conotații filosofice sau științifico-tehnice, ci vizează practica nemijlocită din economie.

Crizele pandemică, economică și socială ne-au învățat cât de importantă este viteza de reacție – de la adoptarea deciziilor până la finalizarea lor. Numai firmele care au demonstrat, inclusiv prin contribuția profesioniștilor contabili, că au capacitatea de adaptare la schimbările de pe piață au reușit să evite insolvența și, în unele situații, falimentul, iar altele au obținut profit. Reorientarea producției de bunuri și servicii spre cererea solvabilă în funcție de structura acesteia, flexibilitatea în materie de marketing, dimensionarea personalului în raport cu noile condiții, promovarea politicilor de prețuri competitive sunt numai câteva direcții de acțiune, operative și operaționale, care au asigurat succesul în afaceri în conjuncturile nefavorabile de scurtă sau de mai lungă durată. Operativitatea a fost și este cuvântul de ordine, mai ales în împrejurări excepționale.

În cazul în care viteza de reacție s-a încadrat în parametrii optimi, rezultatele au fost potențate de cel mai important comportament managerial, și anume atitudinea proactivă. Și în această privință, factorul timp a avut, are și va avea totdeauna un rol esențial. Avem în vedere capacitatea de a prevedea, de a anticipa corect nu numai riscurile și vulnerabilitățile, ci, mai cu seamă, oportunitățile. Pot fi date nenumărate exemple de întreprinzători, de manageri care s-au dovedit adevărați vizionari, care au riscat, uneori, prin alocările de resurse, prin experimente curajoase, dar au pătruns pe piețe noi cu oferte noi, cu construirea de noi rețele de aprovizionare și desfacere, astfel încât să se apropie de statutul de branduri chiar și în medii concurențiale acerbe. De regulă, atitudinea proactivă s-a manifestat în sfera investițională, prin tot ceea ce înseamnă aceasta – de la concepție la proiectare, de la asigurarea tehnico-materială până la execuție în timp optim. Scurtarea acestui proces, dar nu în dauna calității, a dat, în majoritatea cazurilor, rezultatele scontate. Reziliența firmelor a crescut spectaculos, ceea ce reprezintă o premisă necesară pentru continuarea activității în perioada postcriză.

Dacă analizăm lucrurile la scara întregii economii, constatăm lesne că anul precedent a fost marcat cu un spor de investiții nete, e adevărat, modest față de anul 2020, respectiv de 2,7%, însă se impune de luat în considerare faptul că pandemia a impus, mai ales în condițiile valului patru, cheltuieli suplimentare în materie de act medical, precum și o limitare drastică a activității pe șantiere. Indicatorul investiției nete este concludent pentru tema pe care o examinăm, deoarece reprezintă, cum bine știu profesioniștii contabili, cheltuielile destinate creării de mijloace fixe, precum și dezvoltării, modernizării și reconstrucției celor existente. Structura pe ramuri este, la rândul ei, de natură a releva preocuparea cvasigenerală de a se asigura, tot în timp cât mai scurt, premisele pentru continuarea pe o scară mai largă și la un nivel calitativ superior politicile proactive. O treime din total s-a materializat în domeniul construcțiilor și o pătrime în industrie. Aproximativ aceleași valori s-au înregistrat în sectorul serviciilor, deficitar comparativ cu situația din țările avansate din punct de vedere economic.

Bineînțeles, politicile proactive nu s-au rezumat și nu se rezumă la investiții. În condițiile actualei etape a revoluției științifico-tehnice, activitățile de cercetare-dezvoltare-inovare s-au amplificat, dovadă fiind, între altele, ritmul de creștere de peste 13 procente a sectorului IT&C. În special scurtarea duratei medii a transferurilor tehnologice a confirmat prețuirea, la cote superioare, a factorului timp în cel mai dinamic domeniu de activitate.

Prin urmare, se poate considera că avem motive temeinice să apreciem că se desfășoară un evident proces de conștientizare, la scara întregii economii, a faptului că, niciodată ca până acum, cea mai eficientă soluție dintre toate cele posibile constă în gestionarea timpului cu maximă parcimonie, fundament al existenței și manifestării unei culturi manageriale în pas cu cerințele prezentului și viitorului.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)