Termeni-cheie: secret comercial, know-how generat intern, înstrăinare de know-how, achiziție de know-how, redevență

Clasificare JEL: M41, K34

Conform art. 7 pct. 17 din Codul fiscal, prin know-how se înțelege orice informație cu privire la o experiență industrială, comercială sau științifică necesară pentru fabricarea unui produs sau pentru aplicarea unui proces existent și a cărei dezvăluire către alte persoane nu este permisă fără autorizația persoanei care a furnizat această informație; în măsura în care provine din experiență, know-how-ul reprezintă ceea ce un producător nu poate ști din simpla examinare a produsului și din simpla cunoaștere a progresului tehnicii.

O altă definiție este dată în Ordonanța Guvernului nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei, republicată. Astfel, potrivit art. 1 lit. d) din acest act normativ, know-how-ul este ansamblul formulelor, definițiilor tehnice, documentelor, desenelor și modelelor, rețelelor, procedeelor și al altor elemente analoage care servesc la fabricarea și comercializarea unui produs.

Contractul de know-how intră sub incidența secretului comercial, acesta fiind definit la art. 1¹ lit. d) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, cu modificările și completările ulterioare, drept orice informație care, total sau parțial, nu este în general cunoscută sau nu este ușor accesibilă persoanelor din mediul care se ocupă în mod obișnuit cu acest gen de informație și care dobândește o valoare comercială prin faptul că este secretă, pentru care deținătorul legitim a luat măsuri rezonabile ținând seama de circumstanțe pentru a fi menținută în regim de secret; protecția secretului comercial operează atât timp cât condițiile enunțate anterior sunt îndeplinite în mod cumulativ.

Abordarea privind operațiunile comerciale specifice poate fi făcută din două perspective:

1. pe de o parte, obținerea unui know-how, dar și derularea de operațiuni reprezentând înstrăinarea/dobândirea unui know-how între societăți. Din această perspectivă se analizează tratamentul contabil privind recunoașterea obținerii, respectiv reflectarea în contabilitate a tranzacțiilor de înstrăinare/achiziție a acestei resurse;

2. pe de altă parte, înstrăinarea unui know-how de către o persoană fizică, operațiunea având impact asupra impozitului pe venit.

1. În primul caz trebuie analizată incidența asupra activelor societății sau a contului de rezultat. Astfel, cheltuielile aferente achiziționării de brevete, drepturi de autor, licențe, mărci de comerț sau fabrică și alte imobilizări necorporale recunoscute din punct de vedere contabil, cu excepția cheltuielilor de constituire și a fondului comercial, precum și cheltuielile de dezvoltare care din punct de vedere contabil reprezintă imobilizări necorporale se recuperează prin intermediul deducerilor de amortizare liniară pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, după caz.

Exemplul 1

O societate realizează cu forțe proprii un procedeu tehnologic de prelucrare a lemnului. Costurile de producție se ridică la 6.000 lei, reprezentând cheltuieli cu salariile de 2.900 lei, materiale consumabile de 2.200 lei și amortizarea echipamentelor în sumă de 900 lei. Durata de utilizare stabilită este de 3 ani. După un an de folosire, procedeul se vinde unei alte societăți la prețul de 6.900 lei, TVA 19%.

➜ Know-how generat intern

Realizarea unui procedeu tehnologic constituie în fapt ceea ce în practică este denumit know-how. Excepția o reprezintă situația în care s-a obținut un brevet asupra procedeului respectiv, în acest caz el fiind încadrat în categoria brevetelor.

Din punct de vedere contabil, Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, cu modificările și completările ulterioare, stipulează la pct. 174 că în cadrul imobilizărilor necorporale se cuprind concesiunile, brevetele, licențele, mărcile comerciale, drepturile și activele similare, cu excepția celor create intern de entitate.

Prin urmare, un know-how generat intern nu se poate recunoaște ca o imobilizare necorporală și nu se poate calcula amortizare contabilă. În aceste condiții, costurile cu realizarea procedeului vor fi recunoscute ca fiind aferente anului curent și se vor înregistra în contul de rezultat.

–  Înregistrarea cheltuielilor cu obținerea procedeului de fabricație:

➜ Înstrăinarea de know-how

Vânzarea unui procedeu de fabricație către alte persoane se face în schimbul unei redevențe. Conform definiției date la art. 7 pct. 36 alin. (1) din Codul fiscal, redevența reprezintă plățile de orice natură primite pentru folosirea ori dreptul de folosință al oricăruia dintre următoarele:

a) drept de autor asupra unei lucrări literare, artistice sau științifice, inclusiv asupra filmelor, benzilor pentru emisiunile de radio sau de televiziune, precum și efectuarea de înregistrări audio, video;

b) dreptul de a efectua înregistrări audio, video, respectiv spectacole, emisiuni, evenimente sportive sau altele similare, și dreptul de a le transmite sau retransmite către public, direct sau indirect, indiferent de modalitatea tehnică de transmitere – inclusiv prin cablu, satelit, fibre optice sau tehnologii similare;

c) orice brevet, invenție, inovație, licență, marcă de comerț sau de fabrică, franciză, proiect, desen, model, plan, schiță, formulă secretă sau procedeu de fabricație ori software;

d) orice echipament industrial, comercial sau științific, container, cablu, conductă, satelit, fibră optică sau tehnologii similare;

e) orice know-how;

f) numele sau imaginea oricărei persoane fizice sau alte drepturi similare referitoare la o persoană fizică.

Alin. (2) al aceluiași punct prevede că nu se consideră redevență:

a) plățile pentru achiziționarea integrală a oricărei proprietăți sau a oricărui drept de proprietate asupra tuturor elementelor menționate la alin. (1);

b) plățile pentru achizițiile de software destinate exclusiv operării respectivului software, inclusiv pentru instalarea, implementarea, stocarea, personalizarea sau actualizarea acestuia;

c) plățile pentru achiziționarea integrală a unui drept de autor asupra unui software sau a unui drept limitat de a-l copia exclusiv în scopul folosirii acestuia de către utilizator sau în scopul vânzării acestuia în cadrul unui contract de distribuție;

d) plățile pentru obținerea drepturilor de distribuție a unui produs sau serviciu, fără a da dreptul la reproducere;

e) plățile pentru accesul la sateliți prin închirierea de transpondere sau pentru utilizarea unor cabluri ori conducte pentru transportul energiei, gazelor sau petrolului, în situația în care clientul nu se află în posesia transponderelor, cablurilor, conductelor, fibrelor optice sau unor tehnologii similare;

f) plățile pentru utilizarea serviciilor de telecomunicații din acordurile de roaming, a frecvențelor radio, a comunicațiilor electronice între operatori.

Know-how-ul se amortizează liniar pe perioada de utilizare stabilită de cumpărător.

Cumpărătorul amortizează know-how-ul liniar, pe perioada prevăzută în contract, respectiv 3 ani.

Lunar să reia cheltuiala în avans:

Cheltuiala lunară = 6.900 lei/10 luni = 690 lei

➜ Know-how obținut prin achiziție de la o altă persoană juridică

Exemplul 2

O societate achiziționează un procedeu de fabricație. Prețul din factura de achiziție este de 12.000 lei, TVA 19%. Durata de utilizare stabilită de cumpărător este de 3 ani.

Înregistrările contabile efectuate de cumpărător sunt prezentate în continuare.

–  Înregistrarea amortizării:

Amortizarea lunară = 12.000 lei/(3 ani x 12 luni) = 333,33 lei

–  Scoaterea din evidență a procedeului de fabricație la sfârșitul duratei sale de utilizare, care uneori este diferită de durata de amortizare:

2. În cele ce urmează ne vom opri atenția asupra impozitării venitului persoanei fizice deținătoare de astfel de drepturi de proprietate intelectuală, obținut ca rezultat al valorificării acestora.

Conform pct. 6 alin. (9) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor art. 67 din Codul fiscal, veniturile din drepturi de proprietate intelectuală sunt venituri realizate din valorificarea drepturilor industriale, cum ar fi: invenții, know-how, mărci înregistrate, francize și altele asemenea, recunoscute și protejate prin înscrisuri ale instituțiilor specializate, precum și a drepturilor de autor, inclusiv a drepturilor conexe dreptului de autor. Veniturile de această natură se supun regulilor de determinare pentru veniturile din activități independente și în situația în care drepturile respective fac obiectul unor contracte de cesiune, închiriere, colaborare, cercetare, licență, franciză și altele asemenea, precum și cele transmise prin succesiune, indiferent de denumirea sub care se acordă, cum ar fi: remunerație directă, remunerație secundară, onorariu, redevență și altele asemenea. Veniturile rezultate din cesiunile de drepturi de proprietate intelectuală prevăzute în mod expres în contractul încheiat între părți reprezintă venituri din drepturi de proprietate intelectuală. De asemenea, sunt incluse în categoria veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală și veniturile din cesiuni pentru care reglementările în materie stabilesc prezumția de cesiune a drepturilor în lipsa unei prevederi contrare în contract.

În situația în care titularul de drepturi își exercită drepturile de proprietate intelectuală în mod personal, iar relația contractuală dintre titular și utilizatorul de know-how este directă, celui din urmă, în calitate de plătitor de astfel de venituri, îi revine obligația calculării și reținerii impozitului anticipat.

Exemplul 3

O societate achiziționează o tehnologie de fabricație de la o persoană fizică. Valoarea prevăzută în contract este de 4.000 lei. Persoana fizică își exercită opțiunea pentru impunerea anticipată.

Înregistrările contabile efectuate de plătitorul veniturilor sunt prezentate în continuare.

–  Reținerea impozitului pe venit:

Potrivit art. 72 alin. (2) din Codul fiscal, așa cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017, de la data de 1 ianuarie 2018, impozitul reținut la sursă reprezentând plăți anticipate pentru veniturile din drepturile de proprietate intelectuală se stabilește prin aplicarea cotei de impunere de 7% (față de 10%, cât era anterior) la venitul brut.

Plătitorii au obligația declarării impozitului pe venitul din drepturi de proprietate intelectuală calculat și reținut la sursă prin intermediul formularului 100 „Declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat”, până la data de 25 a lunii următoare plății venitului.

De asemenea, conform art. 132 din Codul fiscal, plătitorii de venituri cu regim de reținere la sursă a impozitelor sunt obligați să calculeze, să rețină, să plătească și să declare impozitul reținut la sursă până la termenul de plată a acestuia inclusiv. Aceștia trebuie să depună o declarație privind calcularea și reținerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit la organul fiscal competent, până în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent pentru anul expirat, cu excepția plătitorilor de venituri din salarii și asimilate salariilor, care au sarcina de a depune formularul 112 „Declarație privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate” pentru fiecare beneficiar de venit.

1. Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 22/13.01.2016, cu modificările și completările ulterioare.
2. Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, publicată în Monitorul Oficial nr. 24/ 30.01.1991, cu modificările și completările ulterioare.
3. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 688/10.09.2015, cu modificările și completările ulterioare.
4. Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, publicat în Monitorul Oficial nr. 963/30.12.2014, cu modificările și completările ulterioare.
5. Ordonanța Guvernului nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei, republicată în Monitorul Oficial nr. 180/14.05.1998.