Miniștrii de Finanțe din zona euro au discutat, la finalul săptămânii trecute, cum să îmbunătățească și să facă mai asemănătoare legile cu privire la insolvență din cele 19 state membre ale zonei unice, în ideea de a se pregăti mai bine pentru un val de falimente care este așteptat să apară atunci când companiile nu vor mai beneficia de sprjinul de urgență al guvernelor, transmite Reuters, preluată de Agerpres. Legile cu privire la insolvență diferă de la țară la țară, ceea ce creează dificultăți pentru zona euro. Această problemă amenință să limiteze creșterea economică în condițiile în care activele companiilor insolvente sunt înghețate pentru o perioadă lungă de timp până la soluționarea procedurilor juridice, în loc să fie reintroduse rapid în circuitul economic.

„Proceduri de insolvență funcționale pot avea un impact uriaș într-o redresare”, a declarat președintele Eurogrupului, Paschal Donohoe.

Așteptata creștere a numărului de companii care vor da faliment va duce la acumularea creditelor neperformante ale băncilor, într-o perioadă în care redresarea economică post-pandemie începe, iar guvernele vor retrage schemele de sprijin care au menținut pe linia de plutire multe companii neviabile.

„Diferențele care există de la o țară la altă în ceea ce privește regimul insolvențelor duc la o fragmentare a piețelor de capital din UE. Această convergență este importantă și pentru a evita o acumulare a creditelor neperformante în lunile următoare și a viitoarelor crize”, a declarat, la rândul său, comisarul european pentru Economie, Paolo Gentiloni. „Intenționăm să demarăm o inițiativă pentru a crește convergența legilor insolvenței”, a adăugat Gentiloni.

Într-un document pregătit pentru discuțiile miniștrilor de Finanțe, Comisia Europeană a informat că regimurile insolvențelor din UE diferă atât ca design, cât și ca punere în practică atunci când vine vorba despre realizarea unui echilibru între interesele creditorului și cele ale debitorului și a priorității de care se bucură angajații, companiile de utilitate publică sau autoritățile fiscale.

De asemenea, nu există nici măcar o singură definiție a insolvenței sau a momentului în care o companie trebuie să treacă prin procedurile formale de insolvență. În plus, nu există nici reguli comune cu privire la masa bunurilor care face obiectul insolvenței, urmărirea activelor, ordinea de preferință a creanțelor și drepturilor creditorilor în funcție de rangul acestora.

Unificarea legilor ar implica și Ministerele de Justiție, ceea ce ar crea noi dificultăți și, de aceea, pentru moment, miniștrii Finanțelor au căzut de acord asupra unei abordări mai realiste privind întărirea sistemului prin alte modalități decât prin schimbarea legilor. „Discuțiile pe care le-am avut acum au arătat că există sprijin pentru noi măsuri non-legislative care să ajute la convergența regimurilor noastre, și am convenit să revenim asupra acestui subiect”, a spus Paschal Donohoe.

Printre aceste măsuri non-legislative se numără asigurarea unor resurse adecvate pentru sistemele juridice din fiecare țară și a unui număr de cazuri nesoluționate din tribunale menținut la un nivel tolerabil, precum și stabilirea unor indicatori de referință la nivelul UE.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)