Un alt fel de trei „R”: restaurare – reconstituire – restituire
Numărul 47, 10-16 dec. 2019 » Eveniment
Biblioteca Academiei Române a găzduit, în aceste zile, pe spații generoase, o expoziție documentară cu un titlu inedit: Restaurarea – Modus vivendi. Organizatorii au explicat apelul la celebra expresie latină „Modus vivendi” („Un fel de a trăi”) prin existența și activitatea unor specialiști înalt calificați (aproximativ 200 la nivel național) care și-au propus ca scop profesional, ca mod de viață, păstrarea și valorificarea unor veritabile comori ale creației materiale și spirituale în arealul carpato-dunăreano-pontic. De altfel, timpul – pe care toți strămoșii latini l-au definit în cele mai diverse moduri, de la acel „O, tempora! O, mores!” („Ce timpuri! Ce moravuri!”), sursă de inspirație și pentru Mihai Eminescu, până la reflecția lui Tertulianus, „Tempus omnia revelat” („Timpul dă totul la iveală”) – și-a pus amprenta pe cele dintâi desene rupestre, pe vestigii arheologice, pe operele marilor artiști plastici, pe ctitoriile religioase, pe numeroase alte mărturii ale unor vremuri mai îndepărtate și mai apropiate din cele mai diverse cauze (intemperii, incendii, neglijențe, ignoranță etc.) s-au degradat, s-au decolorat, au pierdut componente importante, lucrări de cea mai mare importanță artistică, istorică, documentară.
Prin activitatea complexă de restaurare s-a dovedit, cu prisosință, că pot fi redate generațiilor actuale, cât și celor viitoare, într-o formă, dacă nu conformă cu starea inițială, măcar cât mai apropiată, ceea ce a fost cândva ca dimensiuni, ca act de cultură, de civilizație, expresie a condiției umane timp de secole și milenii. Reușitele echipelor de restauratori – care își desfășoară activitatea în 12 laboratoare zonale înființate în muzele din cele mai importante localități ale țării – au impresionat puternic publicul vizitator. Ceea ce părea definitiv pierdut din icoane pe lemn, pe sticlă și pânză, din picturile murale ale lăcașelor bisericești din palatele voievodale și, mai nou, din pinacoteci, din situri arheologice, din monumente și documente istorice a căpătat o nouă viață prin echipele de restauratori alcătuite din elite ale mai multor profesii – de la tehnicieni în prelucrarea metalelor la chimiști, de la pictori și sculptori la arheologi, de la critici de artă, la meșteri populari.
Expoziția a reunit, astfel, peste 300 de opere restaurate, atât cu unelte tradiționale (pensule, ciocane, clești, substanțe minerale, țesături, vopsele preparate din materiile prime folosite în diverse perioade și locuri), cât și cu unele dintre cele mai noi realizări din sferele tehnicii și tehnologiilor, toate prezentate celor interesați, specialiști și nespecialiști, cu elementele specifice explicative necesare pentru cunoașterea și înțelegerea unei activități care îmbină știința cu arta și, evident, cu talentul. Așa, de exemplu, aparatele care utilizează razele X determină nu numai vârsta lucrărilor restaurate, ci permit să se completeze, în chip fericit, numeroase și extrem de valoroase exponate, așa cum au fost ele la origine. Mai mult decât atât: asemenea instrumente permit descoperirea, fără urmă de îndoială, a falsurilor, a elementelor străine față de ceea ce au fost și au redevenit originalele operelor prezentate.
Expoziții de acest gen deschid numeroase „ferestre” și „porți” în materie de cunoaștere, de la valoarea unor mărturii inconfundabile despre creațiile înaintașilor, încă din vremuri imemoriale, până la virtuțile activităților care impun abordări inter și multidisciplinare. În lumea în care trăim se vădește tot mai clar că lucrul în comun al profesioniștilor cu specialități înrudite sau auxiliare reprezintă o condiție de neînlocuit a succesului. Este de consemnat că – și prin tot ceea ce a oferit privirii și gândirii tripticul restaurare-reconstruire-restituire, în numele interesului general, al interesului public – expoziția se înscrie drept un veritabil eveniment cu profunde semnificații.
Este, de asemenea, de remarcat complementaritatea programelor care se desfășoară în complexul de clădiri ale Bibliotecii Academiei Române. Această impresionantă cetate a cărții, a documentului istoric, are rezervate permanent spații pentru dezbateri, lansări de lucrări de primă importanță, spectacole, expoziții în cele mai diverse domenii ale științei și culturii, în unitatea lor organică în materie de cunoaștere și de acțiune benefice pentru fiecare și pentru noi toți, împreună.
La Palatul Bragadiru, manifestări cultural-artistic pentru toate vârstele și profesiile
Festivalul Internațional Meridian, la cotele performanțelor artistice contemporane
Performanțe în conservarea și valorificarea patrimoniului cultural imaterial
Pe „partitura” timpului: 160 de ani de învățământ superior muzical românesc
O nouă „punte” de comunicare publică: digitalizarea patrimoniului național
Teatrul pentru tineri, de la vocația națională la reputația internațională
Premii pentru conservarea și valorificarea „perlelor” patrimoniului cultural național
Toamna cinematografică, o adevărată... primăvară a creației artistice