În această toamnă se împlinesc 100 de ani de la prima manifestare publică a celei dintâi instituții sportive din domeniul aviației înființate în țara noastră, la inițiativa prințului George Bibescu. Se numea, pe atunci, „Aeroclubul Regal al României”, iar – în timp – i s-a schimbat titulatura, sub impactul vremurilor, mai bune sau mai puțin bune, trăite de contemporanii diverselor momente ale istoriei naționale. Inițial, în ianuarie 2020, Aeroclubul României prevăzuse pentru acest an centenar manifestări sportive de amploare, așa cum ne-a obișnuit, de pildă, cu tradiționalele airshow-uri de pe Aeroportul Băneasa „Aurel Vlaicu”. N-a fost să fie. Pandemia a făcut imposibile mitingurile aviatice cu zeci de mii de spectatori. În aceste circumstanțe, centenarul a fost și continuă să fie marcat de vernisaje expoziționale, de proiecții de filme documentare, pe rețelele de socializare și în emisiuni TV, de programe radiofonice și de festivități cu participări mai restrânse.

Un moment deosebit a fost consemnat în această vară, la Brașov, cu prilejul dezvelirii unui monument dedicat celebrului avion IAR-824. În centrul cartierului cunoscut mai demult sub numele de IAR (Industria Aeronautică Română) și, mai spre zilele noastre, de „Tractorul” (acum un cartier rezidențial) s-a amplasat acel monument care evocă expresiv tradițiile aeronauticii românești în diverse ipostaze, de la fabricarea unor aparate performante la nivel mondial pentru epocile respective la formarea și afirmarea unor remarcabile detașamente de piloți, inclusiv pentru sporturile aviatice, de la progresele aviației militare și civile de-a lungul a 100 de ani la renașterea unei industrii la moderna uzină din Ghimbav – Brașov.

Spre deosebire de alte domenii, în materie de aviație a existat o incontestabilă continuitate (o asemenea excepție a constituit-o și Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați). Practic, Aeroclubul a funcționat fără întrerupere în condițiile obținerii de nenumărate recorduri naționale și internaționale, onorate cu premii de înalt prestigiu. Despre toate acestea s-au scris zeci și zeci de cărți și depun mărturie nenumărate documente, printre care fotografiile și filmele ocupă un loc de seamă. În imposibilitate de a organiza mitinguri aviatice și alte manifestări ce implică participarea unui public numeros, Aeroclubul României prezintă pe grilajul sediului central, aflat lângă Piața Victoriei din București, o expoziție stradală deosebit de concludentă pentru cei 100 de ani de existență. Bineînțeles, imaginile de actualitate au darul să prezinte ceea ce înseamnă, astăzi, Aeroclubul României.

Să le trecem în revistă, pe scurt. Aeroclubul dispune de 15 aerodromuri și 157 de aeronave. La cursurile organizate anual participă, în mare parte, 2.000 de tineri și mai puțin tineri în vederea obținerii de licențe pentru planorism, avioane ultra-ușoare, avioane sportive ușoare, parașutism. Cei în vârstă de 16-23 de ani beneficiază de cursuri gratuite.

Fiecare fotografie, fiecare element statistic include fapte de viață dintre cele mai fascinante. Dorința ancestrală a omului de a zbura, de a descoperi noi „taine” ale văzduhului și-a găsit în Aeroclubul României, în cei 100 de ani de existență expresia cea mai vie, cea mai emoționantă de împlinire. Am amintit de recorduri. Acum se impune o concretizare. Formațiunea actuală numită „Șoimii României” (cunoscută și apreciată în lume cu numele de „Hawks of Romania”) s-a situat constant, în ultimii ani, pe loc de frunte în numeroase competiții interne și internaționale de prim rang. Cele opt avioane care desenează pe cer tricolorul românesc reprezintă un simbol al aspirațiilor care definesc Aeroclubul centenar: „Mai repede, mai sus, mai departe!”. Temeritatea aspiranților la gloria sportivă aviatică este o permanentă sursă de inspirație pentru noi toți.

(Sursa foto: aeroclubulromaniei.ro)