Se știe prea bine că orice bună intenție rămâne fără obiect dacă nu se asigură și o finanțare adecvată, așa că avem toate temeiurile să considerăm că semnarea contractelor pentru două mari proiecte din sfera culturii privind alocarea a 12 milioane de euro în vederea acoperirii cheltuielilor aferente marchează trecerea efectivă de la idei generoase la fapte pe măsură.

Informația referitoare la semnarea contractelor de finanțare pentru proiectele E-cultura: Biblioteca digitală a României și Monumente istorice – planificare strategică și politici publice optimizate a fost publicată în CECCAR Business Magazine și, prin urmare, nu este cazul s-o repetăm. Atât sumele destinate celor două proiecte, cât și detaliile care privesc obiectivele propuse și mijloacele menite a fi atinse ne permit să abordăm subiecte care depășesc, cu mult, dimensiunile unui proces investițional obișnuit. De fapt, ceea ce va costa circa 12 milioane de euro va avea o valoare inestimabilă deoarece vizează digitalizarea patrimoniului cultural al țării, adică păstrarea, în condiții optime, cu ajutorul noilor tehnologii, a unei moșteniri istorice de cel mai mare preț.

În cazul primului proiect este vorba despre nu mai puțin de 550.000 de mărturii privind contribuțiile înaintașilor, din cele mai vechi timpuri, la îmbogățirea tezaurului creativ al umanității în cele mai diverse sfere ale culturii. Cel de-al doilea proiect are ca scop elaborarea Codului patrimoniului cultural, respectiv a Strategiei naționale de protejare a monumentelor istorice. Cum se vede, avem de-a face cu acțiuni complementare, iar conceptul de Strategie sintetizează, cum nu se poate mai bine, o modalitate eficientă de abordare a unor obiective de interes național, ceea ce permite ca resursele alocate să integreze părțile într-un întreg unitar. O astfel de abordare este menită să asigure o gestionare optimă a resurselor, începând cu cele umane și terminând cu cele material-financiare. În același timp, prezintă cel mai mare interes faptul că viziunea strategică asigură rezolvări trainice, de largă perspectivă.

Fără să negăm nici măcar o clipă specificitatea sferei culturii – adică faptul că „produsele” acesteia nu pot fi evaluate doar sub aspect financiar – trebuie să remarcăm că există interferențe organice între criteriile cu care se operează pentru atingerea optimului economic și cele care privesc optimul social. În condițiile în care constrângerile bugetare impun o ierarhizare a cheltuielilor, opțiunea pentru conservarea și valorificarea optimă a patrimoniului nostru cultural capătă adevăratele ei semnificații de politici publice.

Angajarea a nu mai puțin de 29 de instituții de nivel național în realizarea proiectului privind Biblioteca digitală a României este de natură a sublinia nu numai amploarea proiectului, ci și preocuparea pentru asigurarea unei expertize multi și intradisciplinare de cea mai bună calitate. În același mod, este conceput și al doilea proiect, la realizarea acestuia fiind chemate să contribuie entități teritoriale și sectoriale aflate în coordonarea și/sau autoritatea multor instituții centrale implicate în procesele decizionale referitoare la patriminiul cultural al țării.

Avem, deci, suficiente temeiuri de a considera că semnarea contractelor de finanțare a celor două proiecte confirmă o mai bună înțelegere a faptului că prețuirea, cu adevărat, a moștenirii noastre istorice, pe toate planurile, implică și costuri de la achitarea cărora nu ne putem sustrage decât cu „prețul” total inacceptabil al renunțării la propria noastră identitate națională. Este, în fond, una dintre principalele investiții pe care trecutul și prezentul le valorifică superior pentru generațiile de mâine.

(Copyright foto: alphaspirit / 123RF Stock Photo)