MyWIZ, secretul contabililor de succes
Unde-s reguli, nu-i tocmeală

Unde-s reguli, nu-i tocmeală

Numărul 10, 20-26 martie 2018  »  La început a fost cuvântul...

Răspundem – și în numărul de față – unor solicitări ale cititorilor prin câteva referiri la locul și rolul virgulei în exprimarea corectă. Se știe, încă de pe vremea Oracolului din Delphi, cât de important era să se pună virgulele la locul lor pentru a se obține efectul dorit. Așa, de exemplu, este celebru îndemnul adresat unui rege grec: „Te vei duce la război, te vei întoarce, nu vei muri!”  Mutarea virgulei schimbă, însă, total sensul: Te vei duce la război. Te vei întoarce? Nu, vei muri!”. Peste secole, un monarh emitea următorul verdict: „Iertare imposibil, de trimis în surghiun”. Soția monarhului a schimbat, însă, locul virgulei, rezultând, astfel, un cu totul alt verdict: „Iertare, imposibil de trimis în surghiun”.

Sunt mii de exemple în acest sens. De pildă: „Nu, vreau să pleci!”, „Nu vreau să pleci!”.

Mai ales atunci când avem de-a face cu o corespondență de serviciu (oficială), punerea virgulei la locul ei sau, după caz, eliminarea acesteia asigură un grad de acuratețe care nu mai lasă loc la interpretări diverse, uneori contradictorii.

În practică, ne confruntăm, cel mai adesea, ori cu absența virgulei, acolo unde este obligatorie, ori cu „inflația” de virgule, în special acolo unde nu este nevoie de acest semn de punctuație. În acest sens, o frecvență mai mare au situațiile în care omitem virgula când recurgem la cuvinte precum „dar”, „nici”, „iar”, „însă”, „ci”, „deci”, „prin urmare”, „așadar”. Un obicei care se cere renunțat vizează includerea fie a cuvântului „virgulă”, fie a virgulei propriu-zise în vederea evitării cacofoniilor. Bunăoară, unii spun „politica virgulă care…” sau „biserica virgulă care…”.

Se cere, de asemenea, reținut că niciodată nu trebuie pusă virgula în anumite situații, cum ar fi: între subiect și predicat, înainte de „etc.”, în transcrierea completă a unui nume, în titulaturi precum „director general”, „administrator general”, iar – în alte cazuri – se recurge la cratimă („redactor-șef”, „prim-viceguvernator”, „prim-solist” etc.). Așa că, în concluzie (aici virgula se justifică din plin), nici deficitul și nici excesul de virgule nu ajută unei comunicări eficiente, așa cum, de altfel, în oricare altă împrejurare din viața noastră de zi cu zi dreapta măsură (echilibrul) ne permite să ne înțelegem cât mai bine unii cu alții. (T.B.)

(Copyright foto: youichi4411 / 123RF Stock Photo)




Site-ul ceccarbusinessmagazine.ro folosește cookie-uri pentru analiza traficului și pentru îmbunătățirea experienței de navigare. Sunt incluse aici și cookie-urile companiilor/serviciilor terțe plasate pe acest site (Google Analytics, Facebook, Twitter, Disqus). Continuând să utilizezi acest website, ești de acord cu stocarea tuturor cookie-urilor pe acest device.