Având în vedere că aproape 1,2 miliarde de elevi sunt în continuare afectaţi de închiderea şcolilor şi se confruntă cu realităţile învăţării la distanţă, într-o perioadă marcată de pandemia de COVID-19, UNICEF avertizează, într-un comunicat, că inegalităţile inerente în ceea ce priveşte accesul la instrumente şi tehnologie riscă să adâncească criza globală a educaţiei. „Există inegalităţi profunde în ceea ce priveşte accesul la tehnologie şi la materialele necesare pentru a continua învăţarea într-o perioadă în care şcolile sunt închise. De asemenea, copiii al căror proces de învăţare beneficiază de un sprijin limitat din partea familiei nu au aproape niciun mijloc de a-şi susţine educaţia. Oferirea unor instrumente educaţionale şi accelerarea obţinerii accesului la internet pentru fiecare şcoală şi fiecare copil sunt esenţiale”, a declarat Robert Jenkins, director al departamentului pentru educaţie din cadrul UNICEF. „O criză a educaţiei exista deja înainte de declanşarea pandemiei de COVID-19. În prezent, ne confruntam cu o criză care se adânceşte si generează si mai multe disparităţi”.

În acest context, UNICEF prezintă o serie de statistici interesante care includ cele mai recente date privind accesul la educaţia la distanţă:

Internet

• În 71 de ţări, mai puţin de jumătate din populaţie are acces la internet. În ciuda acestei disparităţi, 73% dintre guvernele celor 127 de ţări care raportează date folosesc platforme online pentru a oferi educaţie în perioada când şcolile rămân închise. În ţările raportoare din America Latină şi regiunea Caraibelor, 90% dintre măsurile guvernamentale privind continuitatea învăţării includ platforme online;
• În majoritatea ţărilor din Africa, mai puţin de un sfert din populaţie are acces la internet;
• Datele UNICEF din 14 ţări arată că elevii care au acces la internet la domiciliu au competenţe de citire de bază mai dezvoltate decât copiii care nu au acces.

Televiziunea

• În ciuda disparităţilor privind averea, televiziunea este principalul canal folosit de guverne pentru a oferi educaţie la distanţă; 3 din 4 guverne din 127 de ţări participante la studiu folosesc televiziunea ca sursă de educaţie pentru copii. Peste 90% din ţările din Europa şi Asia Centrală folosesc televiziunea ca mijloc de învăţare la distanţă; în Asia de Sud, procentajul este de 100%. În America Latină şi Caraibe, 77% dintre ţări oferă programe de educaţie prin intermediul canalelor de televiziune naţionale;
• În 40 din 88 de ţări pentru care există date, copiii care locuiesc în gospodării urbane au şanse de cel puţin două ori mai mari să aibă un televizor decât copiii din gospodăriile rurale. Cele mai mari disparităţi se găsesc în Africa sub-sahariană. În zonele rurale din Ciad, doar 1 din 100 de gospodării are televizor, comparativ cu 1 din 3 gospodării din mediul urban. În zonele rurale din Guineea şi Mauritania, 8% şi, respectiv, 7% dintre gospodării au televizor, comparativ cu 76% dintre gospodăriile din zonele urbane din ambele ţări.

Radio

• Radioul este pe locul trei în clasamentul platformelor cel mai frecvent utilizate de către guverne pentru a oferi educaţie în perioada când şcolile sunt închise; 60% dintre cele 127 de ţări analizate folosesc această metodă. Procentajul gospodăriilor care deţin un aparat de radio variază foarte mult în cadrul regiunilor, precum şi de la o regiune la alta. Doar 1 din 5 gospodăriile din Asia de Sud deţine un aparat radio, comparativ cu 3 din 4 gospodării din America Latină şi Caraibe.

SMS/Dispozitive mobile/Reţele de socializare

• Peste jumătate dintre ţări folosesc SMS-ul, dispozitivele mobile sau reţelele de socializare ca sistem alternativ de furnizare a actului educaţional; în Europa şi Asia Centrală, 74% dintre ţările participante la studiu folosesc aceste metode. Aproximativ jumătate dintre cele 127 de ţări oferă resurse tipărite, ce pot fi luate acasă; doar 11% asigură vizite la domiciliu.

Electricitate

• Există disparităţi majore între cele mai bogate şi cele mai sărace gospodării. Aproape toate metodele utilizate pentru a oferi educaţie la distanţă necesită electricitate. Cu toate acestea, în cele 28 de ţări unde există date disponibile, doar 65% dintre gospodăriile aflate în categoria celor mai sărace au energie electrică, comparativ cu 98% dintre gospodăriile din categoria celor mai bogate;
• În şapte ţări, inclusiv Coasta de Fildeş, Lesotho, Kiribati, Sudan, Gambia, Guineea-Bissau şi Mauritania, mai puţin de 10% dintre cele mai sărace gospodării au energie electrică.

Progrese înregistrate la nivel mondial în ceea ce priveşte accesul la învăţarea la distanţă:

De la începutul pandemiei de COVID-19, sistemele de învăţământ din multe ţări s-au transformat rapid pentru a sprijini copiii în vederea învăţării la distanţă.

▪ În ţări din Africa de Vest şi Centrală, inclusiv Coasta de Fildeş, Republica Democratică Congo şi Nigeria, guvernele colaborează cu furnizorii locali de servicii pentru a oferi educaţie prin internet pentru elevii de şcoală primară şi gimnaziu; de asemenea, se folosesc şi abordări bazate pe radio, TV şi resurse imprimate pe hârtie;

▪ În Timorul de Est, programul de învăţare la distanţă „Eskola ba Uma” (Şcoala se mută acasă) permite copiilor să continue învăţarea prin intermediul televiziunii, radioului şi platformelor online. Pentru cei fără acces la oricare dintre aceste opţiuni, UNICEF, în parteneriat cu Telenor, oferă, în zonele rurale, acces gratuit la materiale de învăţare pentru 600.000 de utilizatori de telefoane mobile;

▪ În Somalia, lecţiile înregistrate offline sunt încărcate pe tablete alimentate cu energie solară şi puse la dispoziţia copiilor. Lecţiile video sunt, de asemenea, distribuite prin intermediul reţelelor de socializare, cum ar fi WhatsApp şi Facebook, şi, de asemenea, transmise prin radio şi televiziune;

▪ În Mongolia, televiziunea a fost principalul mediu pentru învăţarea la distanţă. UNICEF a colaborat cu guvernul pentru a produce lecţii TV pentru învăţământul preşcolar şi primar în limbile tâvană şi kazahă pentru copiii aparţinând minorităţilor etnice. De asemenea, UNICEF a colaborat cu administraţiile locale pentru a produce materiale de învăţare offline în sprijinul elevilor de şcoală primară din zone îndepărtate, unde accesul la televizor şi/sau internet este limitat;

▪ În Kârgâzstan, copiii au acces gratuit la învăţarea la distanţă prin intermediul platformelor online, a trei canale de televiziune naţionale şi a două aplicaţii gratuite pentru dispozitivele mobile. UNICEF a susţinut, de asemenea, dezvoltarea şi diseminarea conţinutului pentru copiii cu nevoi educaţionale speciale, asigurându-se că toate lecţiile la distanţă sunt, de asemenea, oferite prin limbajul semnelor. De asemenea, se oferă subtitrări pentru toate lecţiile în limbile minoritare uzbecă şi tadjică, pentru ca niciun copil să nu fie lăsat în urmă;

▪ În Uruguay, prin parteneriatul dintre Planul CEIBAL şi compania de telecomunicaţii ANTEL, s-a oferit acces la toate conţinuturile de învăţare puse la dispoziţie de guvern, fără consum de date;

▪ În Jamaica, Ministerul Educaţiei oferă lecţii la toate nivelurile prin televiziunea publică naţională, radio, platforme online şi WhatsApp. De asemenea, se fac eforturi pentru a oferi acces la tablete conectate la internet şi conţinut pentru 210 dintre cei mai vulnerabili elevi, pentru a le înlesni continuitatea educaţiei;

▪ În Mexic, strategia guvernamentală de învăţare la domiciliu oferă servicii de educaţie la distanţă prin intermediul televiziunilor naţionale, radioului şi canalelor digitale. Conţinutul difuzat se bazează pe programele de educaţie naţionale;

▪ În Bangladesh, datorită UNICEF, guvernului şi Access to Information (a2i), copiii de şcoală primară şi secundară accesează lecţii înregistrate şi televizate;

▪ În Vietnam, anumite teste şi module au fost scoase din programa şcolară, iar altele au fost amânate pentru anul şcolar următor, pentru a le permite elevilor să recupereze lecţiile pierdute, pe parcursul întregului an viitor, precum şi pentru a reduce presiunea academică şi stresul psiho-social.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)