Continuăm să prezentăm sinteze ale lucrărilor recentului Congres al Profesiei Contabile din România, astfel încât să conturăm o imagine de ansamblu a importantului eveniment cu ecourile lui atât în rândurile experţilor contabili şi contabililor autorizaţi din ţară, cât şi pe plan internaţional. Astfel, la relatările din numerele precedente, referitoare la sesiunile reuniunii, adăugăm, astăzi, elemente care scot în evidenţă nu numai multitudinea de servicii prestate de comunitatea noastră profesională, ci şi complexitatea lor, rezultată din interacţiunea unui mare număr de factori. Reamintim că desfăşurarea integrală a lucrărilor Congresului poate fi urmărită de toţi cei interesaţi la adresele youtu.be/Vyvq44uKc0Q şi youtu.be/e7_LG3VbzPg.

Sesiunea III: Contabilitatea în sectorul public – tendinţe în era digitală

În introducerea la dezbaterile pe tema enunţată, moderatoarea Adriana Tiron-Tudor, membru al IPSASB şi membru al Grupului FEE Sector Public, a subliniat că, pe lângă preocupările tradiţionale privind contabilitatea pe bază de angajamente versus contabilitatea pe bază de numerar, domeniu public versus domeniu privat, se pune un accent deosebit pe asumarea de responsabilităţi şi transparenţă, fapt atestat de IFAC prin iniţiativa lansată în 2014, intitulată Accountability. Now, iniţiativă menită să sporească gradul de conştientizare a nevoii de o mai mare transparenţă şi responsabilitate în managementul financiar al sectorului public. Este vorba despre un sistem de raportare financiară solid, eficient, fundamentat pe angajamente conform Standardelor Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public (IPSAS), elaborate de IPSASB.

Primul care a luat cuvântul a fost Mariano D’Amore, profesor la Universitatea din Napoli, fost membru al IPSASB, care a afirmat următoarele: „Este indiscutabil faptul că există o tendință la nivel global spre contabilitatea de angajamente. Numeroase jurisdicții fac trecerea de la contabilitatea de casă sau de la contabilitatea de casă modificată la contabilitatea de angajamente. Numărul jurisdicțiilor care au trecut la contabilitatea de angajamente a crescut considerabil în ultimii zece ani. Pot identifica două etape în acest proces. Prima, din anii ’90 și începutul acestui secol, a avut ca «motor» dorința de a se îmbunătăți eficiența prestării serviciilor publice. Cea de-a doua etapă, pe care o trăim acum, este «alimentată» de criza financiară. Cineva a spus că această criză pe care am resimțit-o la nivel guvernamental a fost o «criză a bilanțurilor». Termenul de «criză a bilanțurilor» este unul prea blând. A fost vorba despre deficite și datorii neraportate în numeroase jurisdicții”. În acest context, vorbitorul a subliniat că aplicarea IPSAS-urilor permite ca situațiile financiare să fie întocmite pe baza unui limbaj comun, un limbaj care poate fi înțeles oriunde în lume, acesta constituind unul dintre principalele beneficii.

La rândul său, Francesco Capalbo, membru al Grupului FEE Sector Public, a amintit că, în cazul Italiei, „în 2011 a început un proces prin care s-a încercat să se conecteze mii de comunități – sate, orășele, provincii – cu administrația centrală, iar acest proces se baza pe o contabilitate de casă modificată. Pentru etapa următoare, ideea principală este aceea că, atât timp cât nu le dăm de înțeles funcționarilor publici că trebuie să folosească datele bazate pe angajamente, că acestea sunt importante, va fi greu să îi determinăm să le întocmească și să le folosească în mod corespunzător. Ceea ce este important să reținem este că nu îi vom putea determina niciodată pe funcționarii publici să le pese de înregistrările contabile bazate pe angajamente dacă nu începem să fim chiar noi interesați de acest tip de contabilitate, în calitate de cetățeni, de votanți. Dacă nu vom începe chiar noi să fim interesați de contabilitatea de angajamente și de performanța entităților publice, bineînțeles că nici funcționarii publici nu vor promova această manieră de lucru”.

Abordând aceeaşi tematică, Valentin Mavrodin, director general al Direcţiei Trezorerie şi Contabilitate Publică din Ministerul Finanţelor Publice, s-a referit îndeosebi la experienţa românească, la modul în care a fost conceput şi aplicat Proiectul Naţional de Raportare Financiar-Contabilă. A fost o experienţă care a inclus peste 13.000 de instituţii publice din ţara noastră. Vorbitorul a pus accentul pe necesitatea conştientizării puterii informaţiei în procesul de adoptare şi finalizare a deciziilor. În acest sens, a evocat o serie de rezistenţe în rândurile funcţionarilor publici, fapt reflectat mai ales de întârzierile înregistrate în circulaţia informaţiior. Proiectul amintit a ajutat la standardizarea relaţiilor între şi cu instituţiile publice, ceea ce a determinat şi o schimbare de optică în ceea ce priveşte locul şi rolul contabililor în întregul sistem, la scară naţională. Procesul de standardizare a impus o regândire a rolului profesioniştilor contabili, astfel încât a avut şi are loc şi un proces de responsabilizare a ordonatorilor de credite de la toate nivelurile în ceea ce priveşte luarea în considerare a datelor oferite de profesioniştii contabili într-o manieră de interpretare care permite perfecţionarea întregului proces decizional. În acest sens, sistemul informatic din domeniul finanţelor publice – apreciat şi peste hotare pentru performanţele lui – a putut fi mai bine utilizat, inclusiv în ceea ce priveşte gestionarea eficientă a resurselor umane. Oficialul a informat că are loc şi un proces de perfecţionare a legislaţiei, urmărindu-se crearea unei structuri la nivel naţional, care să includă şi reprezentanţii CECCAR în vederea adoptării de soluţii care să dea curs şi dezideratelor comunităţii contabile din ţara noastră.

Teme de mare interes la nivelul UE au fost abordate, în intervenţia sa, de Alexandre Makaronidis, preşedinte al Grupului Operativ EPSAS, Comisia Europeană – Eurostat, care a arătat, între altele, că „în perioada 2011-2013, Comisia Europeană a lansat un proiect care vizează armonizarea standardelor de contabilitate și a standardelor de raportare financiară în Europa, atât între statele membre, cât și în interiorul statelor membre și în raport cu IPSAS-urile. Cu alte cuvinte, se urmăreşte realizarea unor interpretări unitare ale IPSAS-urilor la nivel european, denumite Standardele Europene de Contabilitate pentru Sectorul Public sau, pe scurt, EPSAS-uri. Cu siguranță, EPSAS-urile reprezintă un proiect foarte complex, care vizează, într-adevăr, schimbarea modului de gestiune și va necesita, pentru implementare, mai multe acțiuni, între care și o schimbare semnificativă de mentalitate. Considerăm că există o nevoie foarte mare de pregătire a contabililor din sectorul public pe care îi avem în acest moment. Desigur, este nevoie să educăm o generație nouă de contabili din sectorul public, există o nevoie pentru servicii de contabilitate și consultanță și servicii IT pentru sectorul public și, în final, rezultatul va fi o anumită mobilitate pentru profesia contabilă de la sectorul public la sectorul privat și de la sectorul privat la sectorul public, atât în cadrul aceluiași stat membru, cât și între state membre. Am putea spune că aceasta este o provocare, dar, pe de altă parte, și o imensă oportunitate”. În acest sens, vorbitorul a menţionat că s-a propus Comisiei Europene „o abordare care implică două etape. Etapa 1 vizează o abordare voluntară, în sensul că atât Comisia, cât și noi încurajăm administrațiile publice din statele membre să treacă la contabilitatea pe bază de angajamente și, în măsura în care este posibil, să vină cât mai aproape de IPSAS-uri. Astfel, sperăm să intrăm în a doua etapă a proiectului, care vizează implementarea obligatorie a EPSAS-urilor în statele membre, evident sub rezerva deciziei politice care va trebui luată la cel mai înalt nivel, respectiv Parlament, Consiliu, Comisie și așa mai departe. În mod clar, nu este vorba despre ceva ce vom decide noi înșine la nivelul Grupului operativ EPSAS”.

(Va urma)