Niciunui observator atent al evoluțiilor economico-sociale actuale – și în această privință, profesioniștii contabili se definesc drept unii dintre cei mai reputați analiști – nu i-a scăpat faptul că s-au înmulțit și au căpătat mai multă consistență studiile, dezbaterile care vizează evoluția nivelului de trai și, pe această bază, a calității vieții populației țării noastre. Raportarea tot mai evidentă la finalitatea activității economice este expresia cea mai pregnantă a faptului că relațiile dintre capital și muncă (sau, dacă vreți, dintre muncă și capital) dobândesc trăsături noi, componenta socială fiind considerată drept esențială în procesul de asigurare a unei reale convergențe a tuturor sau măcar a majorității intereselor participanților la crearea de avuții, de la cele individuale până la cele naționale și, dată fiind apartenența României la UE și NATO, la o scară planetară.

Din multitudinea de teme și de abordări în materie se detașează elementele care privesc un indicator mai puțin utilizat, și anume venitul net disponibil anual în medie pe locuitor. Dacă, în general, chiar în segmentele de populație, mai puțin avizate, diferența dintre „brut” și „net” este corect percepută, există un anumit deficit în ceea ce privește cunoașterea sensului și conținutului amintitului indicator. Chiar dacă se înregistrează o mare varietate de definiții, în esență, aproape toate converg spre următoarea formulă: este vorba despre ceea ce rămâne din venituri, la dispoziția deținătorilor acestora după plata impozitelor și taxelor, după deducerea sumelor rezultate din acte de caritate și ajutoare de stat. Fie că avem de-a face cu „bani peșin”, fie cu venituri în expresia materială, se are în vedere ceea ce poate posesorul acestora să cheltuiască în cele mai diferite modalități.

Este foarte importantă clarificarea acestei teme, deoarece privește direct posibilitățile reale de dimensionare a cererii solvabile. Adică, nu o formulă abstractă, ci o realitate palpabilă, exprimată prin bani adevărați, posibil de alocat pentru investiții, pentru alte categorii de cheltuieli. De aici decurge, fără urmă de îndoială, însemnătatea respectivului indicator.

Faptul a fost și este conștientizat de numeroase companii de rating, de consultanță, unele de anvergură internațională. Ce rezultă din studiile aferente supuse atenției cititorilor? În 2018, se atinseseră 5.083 de euro, iar, în acest an, 5.882 de euro. Cum se vede, sporurile sunt substanțiale. Cu toate acestea, în clasamentul care include 42 de state din întreaga Europă, România se situează la respectivul indicator pe locul 32, cu mult sub media de 14.739 de euro, pe ansamblul continentului. În frunte se află Liechtenstein, cu 67.000 de euro. Urmează Elveția, cu peste 42.000 de euro. Diminuarea acestor decalaje reprezintă, incontestabil, nu numai un deziderat major, ci și unul de neamânat. Din păcate, decalajele se mențin la niveluri îngrijorătoare și între unitățile administrativ-teritoriale din țară. În timp ce în Capitală venitul net disponibil anual, în medie, pe locuitor, este, în acest an, de 10.412 euro, în județul Vaslui, abia dacă a atins 3.700 euro.

Disparitățile marchează întreaga societate, diferitele segmente ale acesteia situându-se sub media pe localități și județe, element fundamental din perspectiva analizelor economico-sociale. Perpetuarea unor inegalități afectează direct coeziunea socială, stările de spirit, încrederea în viitor, precum și multe alte componente ale traiului cotidian, inclusiv speranța de viață. Politicile de incluziune socială, susținute și prin fondurile europene nerambursabile, își produc lent efectele, ceea ce constituie o temă deosebit de preocupantă în conceperea și promovarea de politici publice, începând cu localitățile rurale și terminând cu întregul teritoriu național.

Sigur, se cer luate în considerare evoluțiile prețurilor de consum. Adică, este vorba despre venitul real. Important este că publicarea sistematică a datelor referitoare, în fond, la nivelul de trai, la calitatea vieții, permite să se efectueze analize realiste, la obiect, ca fundament al adaptării măsurilor de ordin economico-social la cerințele unei societăți vital interesate în realizarea propriei ei coeziuni, obiectiv imposibil de atins fără o dezvoltare economică susținută, fără incluziune și coeziune socială.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)