Uneori, recursul la cuvintele „aproximativ” și/sau „circa” ori „cca” este marcat de derapaje lingvistice și logice. Astfel, într-un comentariu pe teme economice, apărut într-un cotidian bucureștean la 20 iunie a.c., se afirma că „analiza de specialitate a aproximat vag perspectivele firmei X”. Aici avem de-a face cu un pleonasm pur: „aproximativ” este echivalent cu „ceva vag”.

În aceeași zi, la un post de televiziune, într-o emisiune cu profil economic, se constata că „indicatorii cu care s-a operat indică cu aproximație, până aproape de precizie, că s-a înregistrat un incontestabil progres”. Fraza fiind mai lungă și cu idei mai multe a „favorizat” acumularea unui număr mai mare de erori. Prima se referă direct la definiția „aproximației”. Cele mai multe dicționare folosesc formula de „aproape exact”, cuvânt echivalent cu „precis”. Deci a spune că „aproximația” merge până la „aproape precis” este încă un exemplu de pleonasm pur. Apoi, nu „indicatorii” pot și trebuie să... „indice” (atenție la stil!) o anumită evoluție, întrucât ei definesc un proces, un fenomen într-o manieră de maximă generalitate. De pildă, indicatorul produsul intern brut. Ceea ce atestă evoluția, mișcarea (în toate sensurile, de la progres la regres) sunt „indici”, adică mărimea rezultată prin raportarea la un anumit reper de timp și spațiu. Este vorba despre comparații față de anumite perioade și de comparații cu entități similare ori cu stări de fapt din entități teritoriale, din România sau din alte economii naționale.

În aceeași ordine de idei, reținem că un post de radio (tot în ziua de 20 iunie a.c.) a transmis o informație prin care dorea „să aducă la cunoștința celor interesați că rezultate similare a înregistrat și banca Y, așa cum a confirmat și comunicatul BNR referitor la indicatorii care reflectă caracteristicile comune cu alte instituții de credit”. În afară de repetarea confuziei prin care „indicatorii” înlocuiesc nejustificat noțiunea de „indici”, sesizăm lesne că s-a „comis” încă un pleonasm. Când vorbești despre „similar” sau „similitudine” ai în vedere tocmai „caracteristicile comune”.

Și acum, un exemplu care vizează adverbul „circa”. Într-un săptămânal cu profil economic (19-25 iunie a.c.) se releva „necesitatea de a se asigura o mai mare acuratețe a raportărilor întrucât prea multe aproximații precizate prin «circa» nu prea permit o cunoaștere foarte exactă a adevăratei situații a respectivei companii”. Și aici avem de-a face cu un cumul de erori. Am mai remarcat că „precis” este un echivalent al lui „exact”. A spune că este vorba despre „aproximații” exprimate prin ceva „precis” reprezintă o contradicție în termeni: dacă este „precis” încetează a mai fi... „aproximativ”. De asemenea, noțiuni precum „exact” sau „precis” nu comportă grade de comparație. În cazul cel mai bun, „aproximativ” definește ceva nu tocmai „exact” (și cu atât mai puțin acel „foarte exact”) ori „precis”. Cât despre acel „nu prea”, ce să mai spunem? Definind ceva care este „peste măsură” sau prin negație ceva care atestă că lucrurile nu se situează „chiar” acolo unde s-ar cuveni ne oferă și o foarte potrivită încheiere a acestor însemnări. Autorii frazelor citate „nu prea au nimerit” exprimarea corectă, fiind necesar să se exprime măcar „aproximativ” în limitele regulilor unanim aceptate, utile pentru a ne înțelege unii cu alții. În caz contrar, nu ne înțelegem decât...  „aproximativ”. (T.B.)

(Copyright foto: olegdudko / 123RF Stock Photo)