Viziune şi previziune
Numărul 43, 6-12 nov. 2018 » La început a fost cuvântul...
Publicarea în presa print şi în cea audiovizuală a mai multor texte cu caracter programatic a prilejuit, în ultimele zile, apariţia unor comentarii şi analize interesante. Nu ne vom referi la fondul acestor abordări, ci vom semnala câteva erori dintr-o perspectivă lingvistică şi logică.
În primul rând, atrage atenţia frecvenţa cu care se foloseşte sintagma „planuri de viitor”. Oare elaborarea, în prezent, a unor asemenea „planuri” nu priveşte… „viitorul”? Pleonasmul este evident, ca şi în alte cazuri cum ar fi, de pildă, „planuri dinainte elaborate”, „scenarii prestabilite”, „anticipări prospective”.
Nu mai puţin interesante sunt formulările de genul „se concentrează, cu precădere, asupra…” sau „pilonii principali ai argumentării privesc…”. Orice „concentrare” asupra unui subiect sau obiect indică o ţintă precisă, strict limitată. La fel, noţiunea de „pilon” implică obligatoriu caracteristica de… „principal”. „Piloni” secundari nu există.
Să mai reţinem un exemplu: „Viziunea originară iniţială a autorilor proiectului era, de la bun început, o previziune cu mari şanse de a se confirma”. Conceptul de „viziune” are, în esenţa lui, ideea de proiecţie asupra unui segment al realităţilor, într-un moment ce se constituie într-un „început”, într-un act „iniţial”, „fără precedent”. Adică, este o deschidere spre lume, de regulă, originală şi, totodată, „originară”. Aşa că, să ne gândim şi la înţelesul cuvântului „vizionar” pentru a conchide că erori de exprimare de tipul celor evocate aici sunt premise sigure ale unui deficit de „viziune” în materie de eficienţă a comunicării, mai ales în spaţiul public. (T.B.)
Legătura dintre știință și artă – via învățământ | Aula Magna a Politehnicii, gazdă a spectacolelor de teatru
La Palatul Bragadiru, manifestări cultural-artistice pentru toate vârstele și profesiile
Festivalul Internațional Meridian, la cotele performanțelor artistice contemporane
Performanțe în conservarea și valorificarea patrimoniului cultural imaterial
Pe „partitura” timpului: 160 de ani de învățământ superior muzical românesc
O nouă „punte” de comunicare publică: digitalizarea patrimoniului național
Teatrul pentru tineri, de la vocația națională la reputația internațională
Premii pentru conservarea și valorificarea „perlelor” patrimoniului cultural național