Miercuri, 13 noiembrie a.c., în întreaga țară a fost marcată Ziua Dramaturgiei Românești. Consacrarea unei zile acelei secțiuni a artei și culturii care, prin înseși rădăcinile ei antice, a exprimat și exprimă nevoia omului de a se regăsi pe sine în creațiile dramaturgice, a prilejuit, de fiecare dată, desfășurarea unor ample manifestări destinate publicului larg, amator de teatru.

La București și-au unit resursele și eforturile Muzeul Național al Literaturii Române, Teatrul Dramaturgilor Români și Teatrul de Comedie, în parteneriat cu Romfilatelia, Universitatea Hyperion și Departamentul de profil al Filialei Uniunii Scriitorilor din Capitală pentru a organiza un set complex de evenimente cu o participare remarcabilă (după unele estimări, peste 10.000 de persoane).

Programul a inclus, între altele, vernisajul expoziției Lumea lui Caragiale văzută de Jiquidi (celebrul caricaturist din secolul trecut), Scene din opera caragialeană, susținute de studenți ai secției de teatru a Universității Hyperion, lansarea coliței poștale intitulate Ziua Dramaturgiei Românești, dezbaterea pe tema Dramaturgia românească, azi, spectacole cu piesele Iona de Marin Sorescu și Oare ne-ai iubit, domnule Caragiale?, de Rodica Mandache. Am menționat doar manifestările speciale, la care – cum bine se știe – s-au adăugat spectacolele înscrise în repertoriul a nu mai puțin de 32 de teatre existente, în prezent, în Capitală, inclusiv formațiuni ale unor companii particulare, constituite în ultimii ani și care au în programul lor obișnuit piese ale dramaturgilor români clasici și contemporani.

În ziua de 13 noiembrie a.c., s-au organizat manifestări în toate localitățile unde funcționează teatre cu programe permanente, de la Cluj-Napoca la Focșani, de la Craiova la Oradea, de la Piatra Neamț la Reșița, de la Timișoara la Constanța etc. Imaginația organizatorilor de manifestări dedicate Zilei Dramaturgiei Românești a fost deosebit de bogată, începând cu spectacolele adresate diverselor vârste și preocupări, continuând cu expozițiile de scenografie, de costume și alte activități specifice teatrelor, cărții de dramaturgie, cu filmele documentare consacrate unor mari dramaturgi și actori autohtoni, terminând cu întâlniri ale slujitorilor Zeiței Thalia, cu cele mai diverse categorii de „consumatori” ai actului autentic de cultură.

Acest tablou sintetic se constituie într-o dovadă certă a unei realități tridimensionale: solidaritatea și perenitatea dramaturgiei noastre naționale (faptul că marile creații sunt, practic, nemuritoare), existența unei rețele de teatre de toate genurile care au o activitate profesionistă în zeci și zeci de localități (nu numai în reședințele de județ, ci și în alte localități urbane sunt săli de spectacole și instituții teatrale cu personalitate juridică), extinderea continuă a numărului de iubitori ai teatrului (o componentă importantă a nevoii de cunoaștere la scară de masă).

Reamintim că Ziua Dramaturgiei Românești se sărbătorește în amintirea premierei piesei lui I. L. Caragiale O scrisoare pierdută, premieră care a avut loc la 13 noiembrie 1884. Pe lângă faptul că foarte multe manifestări i-au fost dedicate, firesc, lui I. L. Caragiale, trebuie spus că spectatorii au (re)descoperit în piesele sale temele perene ale realităților românești din trecut și din prezent. Marele scriitor a identificat, ca nimeni altul, ceea ce putem numi psihologia poporului român, fiind confirmat de studiile științifice ale lui Dumitru Drăghicescu și Constantin Rădulescu-Motru, ceea ce are un puternic impact asupra mentalităților, a comportamentelor contemporanilor noștri. Astfel, Ziua Dramaturgiei Românești, ediția 2019, ne-a oferit, cel puțin, prilejul de a medita la teme care izvorăsc din realitățile noastre, din preocupările noastre, din aspirațiile noastre spre mai bine și mai frumos.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)