La 24 mai a fost marcată prin manifestări publice și înscrisă în calendare Ziua Europeană a Parcurilor Naționale. Ca în anii precedenți, în 2017 a fost mediatizată modest o zi a cărei semnificație merită, din plin, să fie relevată.

De ce, când, unde, cum s-a ajuns la concluzia că este utilă instituirea Zilei Europene a Parcurilor Naționale? Aici nu este vorba despre o anumită sferă a culturii generale, ci despre infinit mai mult. În 1999, când s-au împlinit 90 de ani de la înființarea, în Suedia, a primelor parcuri naționale de pe continentul nostru, semnalele de alarmă privind efectele schimbărilor climatice au fost focalizate pe tema necesității de a se conserva și extinde suprafețele verzi care, la toate nivelurile, de la localități și zone protejate până la scară națională și europeană, se cereau și se cer protejate. Ideea de bază a fost exprimată de una dintre devizele sub semnul cărora se marchează această zi: „Natura este treaba noastră!”.

Marile îngrijorări provocate de agresiunile asupra naturii, în special a habitatelor naturale, au fost exprimate pregnant de Federația EUROPARK, constituită în 1973, organism neguvernamental care a declanșat o susținută campanie de conștientizare a populației în ceea ce privește obligația fiecăruia și a tuturor de a promova un comportament ecologic responsabil. Un efect direct s-a putut lesne constata prin intensificarea preocupărilor pentru îmbunătățirea legislației referitoare la ariile protejate, cunoscute sub diverse denumiri, între care parcuri naturale și parcuri naționale.

Ziua de 24 mai 2017 a fost, și în țara noastră, un prilej de evaluare a modului în care se aplică legislația specifică și, în general, a modului în care se acționează în vederea protejării ecosistemelor esențiale pentru protejarea vieții în spațiul nostru național, în conexiune cu preocupările ecologice comune la scară continentală. Sunt teme de reflecție pe care ediția din 2017 a Zilei Europene a Parcurilor Naționale le-a sintetizat sub deviza „Schimbarea climatului, schimbarea parcurilor”. A fost încă un mesaj adresat semenilor noștri de a se apropia cât mai mult de natură, de a conștientiza faptul că, protejând-o, ne îndeplinim, pentru noi înșine și pentru generațiile care ne vor urma, o înaltă datorie civică, morală.

Nu este lipsit de interes să reamintim că Organizația Mondială a Sănătății a stabilit că suprafața optimă de spațiu verde pe locuitor este de 50 de metri pătrați. Media – la noi în țară – este de circa 10 metri pătrați, ceea ce spune multe despre situația în care ne aflăm. Restrângând analiza la parcuri naturale, constatăm că este vorba despre arii protejate cu o suprafață totală de 1.203 kilometri pătrați. Pentru România, în zona de activitate a EUROPARK se includ Delta Dunării și Rezervația Munților Retezat, dar ceea ce reprezintă obiective de protecție pentru respectivele zone este valabil pentru întregul nostru teritoriu național. În consecință, programele și planurile incluse în Strategia Națională de Protecție a Mediului se cer îndeplinite necondiționat, pretutindeni, dar mai ales în orașe, unde poluarea atinge cote inacceptabile, inclusiv ca urmare a diminuării spațiilor verzi.

24 mai 2017 a trecut, dar ceea ce rămâne privește necesitatea de a înțelege mai bine mesajul pentru care a fost inițiată, nu la o manieră abstractă, ci ca obligație de zi cu zi în calitate de beneficiari ai NATURII, căreia îi aparținem și căreia îi datorăm atât de mult ca ființe conștiente.