Nu știu dacă s-a alcătuit, pe undeva, vreodată, un „inventar” al zilelor dedicate oficial – la noi în țară, dar și la nivel internațional – unor evenimente, profesii, personalități, idei, cauze politico-sociale etc. Cert, însă, este faptul că există un număr relativ limitat de astfel de ZILE speciale – în rândul cărora se înscrie, neîndoios, Ziua Contabilului Român (21 septembrie), dacă este să ne referim la profesia reprezentată, la superlativ, de CECCAR, nu numai la nivel național, ci și în lume, iar la scară internațională Ziua Muncii, Ziua Femeii, Ziua Sănătății – care au intrat, cu adevărat, în conștiința publică, prin mesajele puternice transmise în numele unor idei și scopuri perfect dezirabile.

Dacă pentru 22 aprilie dorim să marcăm Ziua Internațională a Cărții, o asemenea opțiune, pe plan publicistic, se explică simplu, prin apelul la un bine-cunoscut proverb românesc: „Dacă ai carte, ai parte!”. Fiecare dorim să avem „parte”, adică o viață cât mai bogată în împliniri profesionale, familiale, de echipă, iar CARTEA, adică învățatul, cunoștințele, bagajul intelectual, etic al fiecăruia, reprezintă, dacă putem spune astfel, chintesența tuturor acestor acumulări de ordin spiritual.

Din păcate, realitățile actuale indică apariția și adâncirea multor fenomene deosebit de îngrijorătoare, între care un loc special, prin gravitate, îl ocupă faptul că se citește tot mai puțin. Nu este vorba numai despre cărți în formatul lor clasic (de la Gutenberg încoace), ci chiar și despre cărțile în format electronic. Cu toate că nu există prea multe statistici serioase pe tema cărții, nu putem face abstracție de câteva date cât se poate de semnificative: volumul vânzărilor de carte în România a scăzut de la circa 80 de milioane de lei în 2008 la circa 30 de milioane de lei în 2015; în medie, un locuitor alocă doar 1,5 euro pe an pentru cumpărarea de cărți.

Sunt și alte statistici de-a dreptul alarmante, cum ar fi, de pildă, faptul că numai 5% din întreaga populație a României are biblioteci personale. Dacă recurgem și la unele comparații internaționale, constatăm că, în materie de piață a cărții și de timp acordat lecturii, ne situăm în Uniunea Europeană la cote de 8-10 ori mai mici față de statele din Vest și de 4-5 ori mai mici față de cele din Est.

De fapt, nici nu este neapărat nevoie de statistici pentru a avea imaginea clară a stărilor de fapt de la noi în domeniul CĂRȚII. Totul se vede cu ochiul liber. Nici de comentarii ample nu este nevoie. Ceea ce se impune a sublinia privește necesitatea de a se opri procesele și fenomenele care determină diminuarea continuă a interesului față de CARTE, printr-o viziune strategică la scară națională.

Sigur, cauza fundamentală trebuie căutată în veniturile scăzute ale majorității populației țării, în stabilirea de priorități individuale și familiale care au, în centrul lor, supraviețuirea, însă se cer luați în seamă și mulți alți factori – de la rețeaua insuficientă de distribuire a cărții de calitate până la posibilitățile de reducere a prețurilor, inclusiv prin facilități fiscale. Nici rolul mijloacelor de comunicare în masă nu este de neglijat, după cum oferta editurilor poate deveni mult mai atractivă. Cât privește cartea de specialitate, cum cititorii au putut lesne observa, prezentăm – în fiecare număr – publicațiile Editurii CECCAR, sprijin esențial în îmbunătățirea pregătirii profesionale a experților contabili și contabililor autorizați. Remarca anterioară se referea la alte edituri, unele dintre ele cedând, din diverse motive, nu în ultimul rând din considerente financiare, presiunilor nu tocmai... culturale. Oricum, soarta CĂRȚII de valoare este deosebit de precară, iar acest fapt își pune amprenta asupra „profilului” societății în care trăim.

Așa cum o atestă experiența multor țări, nu avem de-a face cu o fatalitate. Este, cred, cel mai important mesaj care poate și trebuie să fie transmis de Ziua Internațională a Cărții. În cazul în care conștientizăm acest fapt, am făcut și un pas în direcția cea bună.